Mă strigă pe nume al meu Dumnezeu,
Ce bun şi iubitor Păstor ceresc am eu!
El caută oiţa ce rătăceşte;
Domnul Cristos turma și-o ocrotește.
Mă strigă pe nume, cu un glas duios;
Acesta, Acesta este Isus Cristos!

Când Dumnezeu cheamă la viață, El pune în fiecare dintre noi o sămânță specială, ce poartă numele de vocație. Vocația e parte din identitatea personală, iar viața nu este altceva decât un timp pe care Dumnezeu ni-l acordă pentru a descoperi această vocație.

 La fel mi s-a întâmplat și mie, ca oricărei persoane să primesc o vocație din partea lui Dumnezeu, vocație căreia i-am răspuns din toată inima. Nu pot spune că am avut parte de o revelație specială asemenea lui Paul pe drumul Damascului, sau asemenea lui Samuel, care a fost strigat pe nume în timpul nopții, ci pur și simplu, sunt un tânăr asemenea multor tineri, și provin dintr-o familie credincioasă, în sânul căreia am dobândit o educație creștină, astfel încât aceasta, reprezintă pentru mine un prim seminar, unde a încolțit sămânța vocației la Sfânta Preoție.

     Însă ce m-a făcut să conștientizez și mai mult această vocație, a fost o „întâmplare” de care am avut parte când mă aflam în „Școala Generală”, în timpul unei ore de religie. La un moment dat profesorul a adresat o întrebare referitoare la Sfânta Liturghie, și anume: „Dragi copii, care este primul gând care vă trece prin minte atunci când preotul rostește îndemnul Sus inimile!?”. În clasă se așezase o liniște de mormânt. Nu venea de nicăieri niciun răspuns. După un moment de liniște profundă, un elev mai isteț (nu eram eu acela) s-a ridicat și a spus: „În momentul în care preotul rostește cuvintele: ”Sus inimile!”, eu îmi înalț inima pentru a i-o oferi lui Dumnezeu”.

 Acest răspuns, poate pentru unii fără nicio valoare, pe mine personal m-a pus serios pe gânduri. În acea clipă, în interiorul, meu simțeam nevoia de a-i dărui lui Dumnezeu, nu doar inima ci, de a mă dărui în întregime Lui. Acel răspuns a aprins în mine scânteia dorinței de a-L urma pe Dumnezeu și de a raspunde chemării la Sfânta Preoție.

     Îndemn pentru cei care doresc să devină preoții lui Cristos:

     Cu siguranță și astăzi sunt tineri care simt în sufletul lor o altă chemare: se simt atrași nu de viața de familie, ci de viața sacerdotală. Isus Cristos umblă și astăzi pe străzile noastre și se oprește în fața unuia sau a altuia și îi spune: „Vino și urmează-mă!”. Dacă simțiți că v-a cuprins privirea lui Cristos care vă cheamă, nu fiți asemenea tânărului bogat din Evanghelie care nu a știut să renunțe la bogățiile sale pentru a-l urma pe Cristos, dar fiți generoși și spuneți-i senin: „Da, Doamne, te urmez!”; dacă ați bănuit, poate ce vrea Domnul de la voi, răspundeți acestei chemări și rugați-vă spunând: „Doamne, dacă aceasta este voința ta, fă ca să fiu preotul tău fidel!”.

Gașpar Emil-Daniel, anul V