Regulament

Descarcă regulamentul în format PDF

Regulamentul de organizare și funcționare al Seminarului Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iași

 

Noțiuni preliminare

Art. 1 § 1. Conciliul al II-lea din Vatican a stabilit normele principale și cele mai generale pentru funcționarea sigură a seminariilor și desfășurarea eficientă a educației în aceste instituții orânduite spre formarea viitorilor preoți, în așa fel încât să crească pietatea, știința și fervoarea pastorală în candidații la Preoție. Aceste norme cer determinări ulterioare adaptate pentru necesitățile particulare ale fiecărei națiuni, păstrând, în același timp, unitatea identității preoției catolice (OT 4).

§ 2. Congregația pentru Cler, Congregația pentru Educația Catolică și documentele ulterioare ale magisteriului au venit cu noi precizări, cu scopul de a menține unitatea disciplinei bisericești, fără a desființa varietatea sănătoasă cerută de situațiile pastorale diferite din diverse țări.

Art. 2 În acest sens, decretul Optatam totius (nr. 1), canonul 242 § 1 din Codul de drept canonic și Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis publicată de Congregația pentru Cler în 2016 cer ca fiecare Conferință Episcopală să elaboreze o Ratio nationalis, ce trebuie să fie aprobată mai întâi ad experimentum de Congregația pentru Educația Catolică și, după un timp de probă, ținând cont de observațiile Comisiei Episcopale pentru Seminarii, trebuie să fie din nou supusă aprobării aceleiași Congregații.

Art. 3 Orice Ratio națională trebuie să trateze toate aspectele fundamentale ale formării din seminarii: formarea umană, spirituală, intelectuală și pastorală. Toate aceste componente ale educației din seminarii trebuie să fie coordonate în așa fel încât preotul să fie cu adevărat pregătit pentru necesitățile de astăzi.

Art. 4 Numai conferința episcopală – nu fiecare episcop în propria dieceză – are dreptul și obligația de a redacta Ratio institutionis sacerdotalis și de a aproba experiențe speciale în cadrul unei națiuni sau regiuni, în cazul în care astfel de experiențe sunt oportune.

Art. 5 Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iași, în pregătirea candidaților la sfânta Preoție, se conformează normelor Codului de drept canonic, în special canoanelor 232-264, precum și normelor propuse de Congregația pentru Cler, Congregația pentru Educația Catolică și dispozițiilor episcopului diecezan. Normele din prezentul Regulament trebuie interpretate în armonie cu aceste documente, ținând cont atât de tradiția Bisericii noastre locale, cât și de exigențele pastorale actuale.

Capitolul I. NATURA ȘI SCOPUL SEMINARIILOR

Art. 6 § 1. Scopul specific al educației sacerdotale se bazează pe conceptul Preoției catolice, care derivă din revelația divină interpretată de tradiția continuă și de magisteriul Bisericii. Orice putere și orice slujire preoțească în Biserica Catolică își trag originea de la Preoția unică și veșnică a lui Cristos, care a fost sfințit de Tatăl și trimis în lume (cf. In 10,36). El i-a făcut părtași la Preoția sa, înainte de toate, pe apostoli și pe episcopi, succesorii lor. La această unică Preoție a lui Cristos participă membrii Bisericii, în măsură diferită: primul grad de participare este cel al preoției comune a credincioșilor, care „sunt consacrați prin regenerarea și ungerea Duhului Sfânt pentru a fi lăcaș spiritual și preoție sfântă, pentru a oferi, prin toată activitatea lor de creștini, jertfe spirituale” (LG 10).

§ 2. În mod diferit de credincioși, la Preoția lui Cristos participă preoții, care, „deși depind de episcopi în exercitarea puterilor lor, sunt totuși uniți cu aceștia în demnitatea sacerdotală; în virtutea sacramentului Preoției, după chipul lui Cristos, Marele Preot veșnic (cf. Evr 5,1-10; 7,24; 9,11-28), ei sunt consacrați pentru a propovădui evanghelia, pentru a-i păstori pe credincioși și a celebra cultul divin, ca adevărați preoți ai noului legământ” (LG 28; PO 1).

§ 3. Preoția comună a credincioșilor și preoția ministerială sau ierarhică, chiar dacă diferă în mod esențial, și nu numai ca grad, sunt totuși orânduite una spre cealaltă, pentru că și una, și cealaltă, fiecare în modul său propriu, participă la unica Preoție a lui Cristos (cf. LG 10).

§ 4. Preoția ministerială își găsește rațiunea de a fi în perspectiva unirii vitale a Bisericii cu Cristos. Datorită acestei slujiri, Domnul continuă să exercite în mijlocul poporului său funcțiile care îi revin numai lui în calitate de cap al trupului său. În consecință, Preoția ministerială manifestă activitatea proprie a lui Cristos-Capul și dovedește că el nu și-a părăsit Biserica, ci continuă să-i dea viață datorită preoției sale veșnice. Din acest motiv, Biserica consideră preoția ministerială ca un dar care este făcut în vederea slujirii unora dintre credincioșii săi.

Art. 7 § 1. Prin hirotonirea sacramentală, realizată prin impunerea mâinilor și prin rugăciunea de consacrare rostită de episcop, în preot se înfăptuiește „o legătură ontologică specifică, ce îl unește pe preot cu Cristos, Marele Preot și Bunul Păstor”.

§ 2. În consecință, identitatea preotului decurge din participarea sa specifică la Preoția lui Cristos, prin care cel hirotonit devine, în Biserică și pentru Biserică, imagine reală, vie și transparentă a lui Cristos-Preotul, „o reprezentare sacramentală a lui Cristos cap și păstor”. Datorită acestei consacrări, preotul „primește darul unei puteri spirituale, care este participarea la autoritatea cu care Isus Cristos, prin Duhul său, își călăuzește Biserica”.

§ 3. Această identificare sacramentală cu Preotul suprem și veșnic îl inserează în mod specific pe preot în misterul trinitar și, prin intermediul misterului lui Cristos, în comuniunea ministerială a Bisericii, pentru a sluji poporul lui Dumnezeu.

Art. 8 § 1. Necesitatea Seminarului pentru formarea candidaților la Preoție a fost afirmată cu tărie de Conciliul al II-lea din Vatican (cf. PO 9) și a fost reafirmată de Sinodul episcopilor din 1990: instituirea Seminarului Mare ca loc optim de formare trebuie reafirmată ca spațiu normal, chiar și material, pentru o viață comunitară și ierarhică, ba, mai mult, ca o casă proprie pentru formarea candidaților la Preoție, cu superiori consacrați într-adevăr pentru această misiune.

§ 2. Identitatea profundă a Seminarului este aceea de a fi, în felul său, o continuare în Biserică a comunității apostolice adunate în jurul lui Isus, în ascultarea cuvântului său, în drum spre experiența pascală, în așteptarea darului Duhului pentru misiune.

Art. 9 Așadar, Seminarul este o comunitate eclezială educativă și are ca scop specific determinarea fizionomiei sau însoțirea vocației viitorilor preoți. În acest sens, este de datoria Seminarului să facă discernământul vocației, să-i ajute pe candidați pentru a corespunde acestei vocații și să-i pregătească pentru a primi sacramentul Preoției cu harul și responsabilitățile proprii, prin care preotul este configurat cu Cristos capul și păstorul, și este abilitat și angajat să împărtășească misiunea de mântuire în Biserică și în lume. Toate elementele formării umane, spirituale și intelectuale trebuie să fie îndreptate în mod convergent spre acest scop pastoral (cf. OT 4).

Art. 10 Deși formarea seminarială are multe aspecte comune cu formarea umană și creștină a tuturor membrilor Bisericii, ea prezintă un conținut, modalități și caracteristici care provin în mod specific din scopul urmărit: acela de a pregăti pentru sfânta Preoție. De aceea, conținutul și formele educației cer ca Seminarul să aibă o programare proprie precisă, un program de viață care să fie caracterizat prin unitate și organicitate, prin sintonie și corespondență cu scopul unic care justifică existența Seminarului: pregătirea viitorilor preoți.

Capitolul II. STRUCTURA SEMINARULUI

Art. 11 Deoarece formarea candidaților la Preoție este inclusă în pastorala vocațională a Bisericii, înseamnă că Biserica în ea însăși este subiectul comunitar care are harul și responsabilitatea de a-i însoți pe aceia pe care Domnul îi cheamă ca să devină miniștrii lui în Preoție.

Art. 12 § 1. Primul reprezentant al lui Cristos în formarea sacerdotală este episcopul. De fapt, chemarea interioară a Duhului trebuie să fie recunoscută ca o chemare autentică de către episcop.

§ 2. Seminarul Mare Diecezan din Iași se află sub jurisdicția episcopului Diecezei de Iași. Episcopul coordonează întreaga activitate de formare a viitorilor preoți prin Consiliul Formatorilor. Pentru aceasta, episcopul trebuie:

• să viziteze cât mai des Seminarul;
• să vegheze asupra conținutului disciplinelor teologice și asupra modului în care sunt predate;
• să cunoască caracterul, comportamentul, spiritul și rezultatele la învățătură ale tuturor seminariștilor;
• să vegheze asupra respectării cu fidelitate a tuturor normelor Regulamentului, atât de către seminariști, cât și de către formatorii și profesorii Seminarului;
• să prezideze celebrările liturgice și festivitățile mai importante din viața Seminarului;
• să se îngrijească de procurarea fondurilor necesare bunului mers al Seminarului și să vegheze asupra modului de folosire ale acestora.

§ 3. Episcopul romano-catolic de Iași, după aprecierea sa prudentă și după consultarea Consiliului General, numește rectorul, formatorii, directorii spirituali, prefectul de studii, directorul economic și profesorii care vor preda în Institut.

§ 4. Episcopul romano-catolic de Iași aprobă Statutul, Proiectul formativ și Regulamentele de organizare și funcționare ale Seminarului Mare Diecezan.

Art. 13 § 1. Comunitatea educativă din Seminar se orânduiește în jurul formatorilor: rectorul, formatorii, directorii spirituali, prefectul de studii și profesorii. Aceștia trebuie să fie profund uniți cu episcopul, pe care îl reprezintă cu titlu diferit și în mod variat, și trebuie să constituie între ei o comuniune strânsă. Această unitate a educatorilor nu numai că face posibilă realizarea adecvată a programului educativ, dar le oferă candidaților la Preoție un exemplu semnificativ și o introducere concretă în comuniunea eclezială care constituie valoarea fundamentală a vieții creștine și a ministeriului pastoral.

§ 2. Misiunea formării candidaților la Preoție cere nu numai o pregătire specială a formatorilor – care trebuie să fie pedagogică, spirituală, umană și teologică –, ci și un spirit de comuniune și de colaborare coerentă pentru a dezvolta programul, în așa fel încât să fie mereu vizibilă unitatea în acțiunea pastorală a Seminarului sub conducerea rectorului.

Art. 14 Pentru această misiune, trebuie să fie aleși preoți cu o viață exemplară, înzestrați cu următoarele calități: maturitate umană și spirituală, experiență pastorală, competență profesională, statornicie în trăirea propriei vocații, capacitate de colaborare, pregătire doctrinală corespunzătoare misiunii, cunoașterea modurilor de a lucra în grup.

Art. 15 § 1. Seminarul Mare Diecezan din Iași este condus de rector. Rectorul este ales și numit de episcopul Diecezei de Iași pentru o perioadă de patru ani. La expirarea mandatului, episcopul îi poate prelungi mandatul pentru încă o perioadă de patru ani. La alegerea și numirea rectorului, episcopul consultă și Consiliul General.

§ 2. Rectorul îl reprezintă pe episcopul locului în comunitatea seminarială; el conduce cu dragoste părintească și responsabilă întregul Seminar și coordonează diferitele activități ale acestuia pentru o formare sacerdotală cât mai rodnică a seminariștilor.

§ 3. Pentru toți cei care locuiesc în Seminar, funcția de paroh o îndeplinește rectorul, cu excepțiile prevăzute de Codul de drept canonic.

§ 4. Rectorul reprezintă Seminarul în fața autorităților bisericești și civile, precum și în relațiile cu celelalte persoane juridice și fizice.

§ 5. Ca prim responsabil al vieții din Seminar, rectorul are următoarele competențe:

1. coordonează activitatea educativ-formativă, spirituală, doctrinală, pastorală și administrativă a Seminarului;
2. menține legături strânse cu Biserica locală și în special cu episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iași;
3. veghează la împlinirea obiectivelor inspirate din natura eclezială a Seminarului;
4. coordonează planul anual de formare;
5. conduce desfășurarea activităților formative în comunitatea Seminarului;
6. stabilește echilibrul necesar între persoană și comunitate, libertate și disciplină, dialogând cu seminariștii pentru a cunoaște problemele reale ale fiecăruia;
7. se îngrijește să fie respectată relația corectă între forul intern și forul extern;
8. evaluează idoneitatea fiecărui candidat în parte, înaintea promovării la slujiri și hirotoniri;
9. are grijă ca seminariștii să cunoască și să respecte normele generale ale Bisericii privind formarea sacerdotală;
10. veghează ca formarea sacerdotală să fie trăită de fiecare seminarist într-un climat de responsabilitate, sinceritate și caritate creștină;
11. cu votul deliberativ al Consiliului Formatorilor, decide retragerea din Seminar a acelor seminariști care nu se integrează în spiritul și normele Institutului;
12. numește și eliberează din funcție personalul auxiliar și administrativ.

§ 6. Pentru a putea îndeplini această misiune, rectorul:

1. va trebui să locuiască în Seminar;
2. va convoca și va prezida, atunci când lipsește episcopul, Consiliul Formatorilor, Consiliul de Administrație și Consiliul General;
3. va aduce la cunoștința episcopului deciziile luate de aceste Consilii și modul de desfășurare a activităților din Seminar;
4. îi va înștiința pe ordinariii locului asupra comportării și rezultatelor la învățătură ale seminariștilor din diecezele lor;
5. va coordona și verifica periodic atât activitatea celorlalți profesori și formatori, cât și activitatea întregului personal administrativ și auxiliar.

§ 7. Rectorul poate delega unele dintre competențele sale formatorilor, prefectului de studii sau directorului economic, având totuși obligația să cunoască diferitele stadii ale activităților delegate.

Art. 16 Pentru formarea umană și intelectuală a seminariștilor, rectorul este ajutat de formatori și de prefectul de studii, care sunt numiți de episcop. Tot episcopul locului apreciază și durata acestor funcții. Între ei și rector trebuie să existe colaborare fundamentată în spirit evanghelic.

Art. 17 Formatorul are următoarele obligații:

1. locuiește în Seminar;
2. colaborează în mod direct cu rectorul la realizarea proiectului formativ;
3. discerne autenticitatea chemării la Preoție a seminariștilor;
4. îl însoțește printr-un dialog constant pe fiecare seminarist în parte aflat pe drumul formării;
5. susține cu învățături practice fiecare etapă de formare în care se găsesc seminariștii;
6. supraveghează respectarea de către seminariști a normelor și a regulilor stabilite de proiectul formativ și de Regulamentul de organizare și funcționare a vieții comunitare în Seminar;
7. evaluează idoneitatea fiecărui candidat în parte, înaintea promovării la slujiri și hirotoniri;
8. îndeplinește funcția de secretar al Institutului;
9. animă viața comunitară prin prezența sa constantă în mijlocul seminariștilor, îngrijindu-se de buna recreere și de folosirea timpului liber;
10. îi atenționează pe cei care încalcă Regulamentul;
11. încuviințează ieșirea în oraș a seminariștilor pentru motive temeinice;
12. organizează serbările și festivitățile din Seminar, precum și eventuala participare a seminariștilor la anumite spectacole instructive din afara Seminarului, cu aprobarea prealabilă a rectorului;
13. ține ore de formare umană, în cadrul cărora le expune seminariștilor regulile de politețe și de conduită în societate și explică Regulamentul Seminarului;
14. răspunde de infirmerie și de toate problemele referitoare la sănătatea seminariștilor.

Art. 18 Prefectul de studii are următoarele atribuiții:

1. locuiește în Seminar;
2. lucrează sub directa coordonare a rectorului și în deplină colaborare cu formatorii și profesorii pentru formarea teologică a seminariștilor;
3. se îngrijește de relația Institutului Teologic Romano- Catolic cu Facultatea de Teologie a Universității „Sfântul Ioan din Lateran” din Roma, la care este afiliat Institutul, precum și cu alte instituții similare din țară, pentru promovarea obiectivelor Seminarului;
4. în acord cu decanul Facultății de Teologie Romano- Catolică din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, stabilește planul de învățământ, statul de funcții, orarul și programarea examenelor;
5. redactează Raportul anual de activitate academică, pe care îl prezintă Consiliului General și decanului Facultății de Teologie a Universității „Sfântul Ioan din Lateran” din Roma;
6. însoțește studenții în redactarea lucrării finale de bacalaureat în teologie;
7. veghează la bunul mers al Bibliotecii Institutului.

Art. 19 § 1. Formarea spirituală a seminariștilor este încredințată directorului spiritual. Acesta este propus de rector, după consultarea Consiliului General, și numit de către episcop. Episcopul apreciază și durata misiunii sale.

§ 2. Directorul spiritual are următoarele îndatoriri:

1. locuiește în Seminar;
2. este responsabilul și animatorul vieții liturgice în Seminar, împreună cu profesorul de liturgie, sub coordonarea rectorului;
3. conduce meditația seminariștilor;
4. consacră în fiecare zi un timp suficient pentru colocvii spirituale cu seminariștii; oferă oricărui seminarist, în cadrul secret al direcțiunii spirituale, o conducere sigură și clară pe drumul formării preoțești;
5. promovează și garantează în numele lui Dumnezeu și al Bisericii discernământul continuu al chemării divine și al semnelor care o însoțesc;
6. în cadrul dialogului spiritual, verifică vocația la sfânta Preoție, împreună cu cel chemat;
7. îndeplinește misiunea de confesor principal în Seminar;
8. se îngrijește de programarea zilelor de reculegere și a exercițiilor spirituale, invitând un preot predicator și duhovnici, de comun acord cu rectorul;
9. se îngrijește de catehizarea și necesitățile spirituale ale personalului auxiliar.

§ 3. Directorul spiritual va fi atent:

1. să nu intervină în problemele externe referitoare la disciplină;
2. să nu-și dea votul atunci când este vorba de comportamentul, de admiterea la ministeriile și ordinele sacre sau de eliminarea unui seminarist;
3. să fie prudent și discret în conversațiile sale cu colegii și cu seminariștii, mai ales când obiectul conversațiilor sunt cei încredințați grijii sale pastorale.

§ 4. În funcție de numărul de seminariști, episcopul va numi un al doilea director spiritual, pentru a promova progresul spiritual al seminariștilor și pentru a le respecta libertatea de alegere.

§ 5. În afară de directorii spirituali, în Seminar trebuie să fie și confesori obișnuiți, numiți de episcop, fie din rândul preoților profesori, fie dintre preoții din pastorație.

Art. 20 § 1. Directorul economic coordonează administrația obișnuită a Institutului.

§ 2. Directorul economic are următoarele atribuții:

1. organizează, conduce și răspunde de activitatea administrativă și financiar-contabilă a Institutului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
2. gestionează patrimoniul Institutului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și normele sau reglementările interne ale Bisericii Romano- Catolice;
3. coordonează contabilitatea cheltuielilor și veniturilor, în conformitate cu legislația în vigoare;
4. consemnează corect și la timp, în scris, în momentul efectuării ei, în documente justificative, orice operațiune contabilă;
5. asigură și răspunde de îndeplinirea la termen a obligațiilor Institutului față de bugetul statului și terți, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
6. răspunde de respectarea programului de lucru și a disciplinei muncii în cadrul sectorului administrativ al Institutului;
7. elaborează bilanțul estimativ anual, pe care-l prezintă Consiliului de Administrație;
8. prezintă Consiliului de Administrație planul de achiziții;
9. menține în ordine și aduce la zi arhiva Administrației;
10. îi prezintă lunar rectorului o dare de seamă detaliată a bilanțului de intrări/ieșiri;
11. coordonează activitatea din gospodăriile anexe;
12. coordonează activitatea personalului auxiliar.

Art. 21 Formatorul poate îndeplini și funcția de secretar. În această calitate, are următoarele obligații:

1. întocmește și ține la zi dosarele personale ale seminariștilor;
2. pregătește documentele aflate pe ordinea de zi a ședințelor Consiliului General, ale Consiliului de Administrație și ale Consiliului Formatorilor;
3. eliberează adeverințe la cerere;
4. se îngrijește de corespondența Seminarului cu diferite instituții din țară și din străinătate;
5. întocmește și actualizează baza de date;
6. primește, gestionează și expediază corespondența simplă;
7. redactează procesele/verbale ale tuturor ședințelor de lucru;
8. actualizează site-ul web al Institutului;
9. întocmește actele necesare prescrise de sfânta Biserică pentru promovarea seminariștilor la ministeriile și ordinele sacre.

Art. 22 § 1. Consiliul Formatorilor este un organism decizional colegial în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași. Acesta este alcătuit din: episcop, rector, formatori, prefect de studii, directori spirituali și directorul economic. Această echipă formativă însoțește formarea viitorilor preoți din punct de vedere uman, spiritual, intelectual și pastoral, într-o lucrare comună bazată pe dialog, responsabilitate, ascultare și respect față de persoană.

§ 2. Consiliul Formatorilor este prezidat de rector și se întrunește cu o frecvență săptămânală. Totuși, în funcție de situațiile concrete, rectorul poate convoca acest Consiliu ori de câte ori necesitățile o impun. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează ședințele Consiliului Formatorilor.

§ 3. Consiliul Formatorilor are următoarele atribuții:

1. organizează întâlniri periodice cu seminariștii;
2. evaluează periodic stadiul formării fiecărui seminarist și redactează în scris observațiile formatorilor;
3. propune condițiile specifice de admitere/exmatriculare în/din Institut;
4. participă prin vot activ (în afară de directorii spirituali) la scrutinele pentru admiterea și promovarea la slujiri și la ordinele sacre;
5. stabilește burse și alte forme de susținere și de recompensă a seminariștilor;
6. stabilește desfășurătorul anului academic;
7. alege și propune seminariști pentru studii de specializare și stagii de practică pastorală;
8. propune episcopului trimiterea de preoți la studii de specializare sau numirea de noi profesori în Institut.

§ 4. Membrii Consiliului Formatorilor coordonează și examinează împreună problemele referitoare la educația și formarea viitorilor preoți (cf. OT 5; PC 18).

§ 5. Luarea deciziilor se face prin majoritate de voturi. Directorii spirituali și confesorii nu votează la scrutinele privind admiterea seminariștilor la ministeriile și ordinele sacre și exmatricularea acelora care au încălcat grav Regulamentul Seminarului.

§ 6. Rezoluțiile adoptate de Consiliul Formatorilor sunt consemnate într-un proces-verbal.

§ 7. Toți cei care participă la Consiliul Formatorilor sunt obligați la păstrarea secretului profesional.

Art. 23 § 1. Consiliul General al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași este un organism consultativ care funcționează sub coordonarea rectorului. Acest Consiliu este constituit din episcop, Consiliul Formatorilor și preoții profesori stabili și invitați ai Institutului. Se întrunește periodic, la începutul și la sfârșitul fiecărui semestru, sau ori de câte este necesar. Rectorul stabilește și ordinea de zi. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează ședințele Consiliului General.

§ 2. Consiliul General este consultat în următoarele situații:

1. adoptarea Statutului și a Regulamentelor de funcționare a Institutului, precum și a modificărilor acestora;
2. elaborarea planurilor de învățământ;
3. activitatea formativă și administrativă a Institutului;
4. stabilirea unor colaborări cu instituții similare din țară și din străinătate;
5. numirea de noi profesori în Institut;
6. alegerea și trimiterea unor seminariști sau preoți pentru studii de specializare în străinătate.

Art. 24 § 1. Consiliul de Administrație coordonează activitatea administrativă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași.

§ 2. Consiliul de Administrație este format din episcop, rector, director economic, formatori, doi reprezentanți ai Consiliului General și un reprezentant al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, desemnat de episcop.

§ 3. Consiliul de Administrație se întrunește cu regularitate la începutul și sfârșitul fiecărui semestru și este prezidat de rector. Totuși, în funcție de situațiile concrete, rectorul poate convoca acest Consiliu ori de câte ori necesitățile o impun. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează ședințele Consiliului de Administrație.

§ 4. Consiliul de Administrație este un organism colegial și are următoarele atribuții:

1. asigură gestionarea operativă a Institutului pe plan economic și administrativ;
2. stabilește politicile contabile și aprobă planificarea financiară;
3. analizează și avizează propuneri cu privire la planul de investiții;
4. gestionează schemele de încadrare a preoților și a personalului auxiliar și administrativ;
5. coordonează redactarea și realizarea de proiecte necesare susținerii activităților instituției;
6. analizează și avizează propuneri cu privire la alocarea unor spații necesare activităților formative și de cercetare.

Art. 25 § 1. Activitatea didactică în Seminar este susținută de corpul profesoral.

§ 2. Fiecare profesor al Seminarului Mare Diecezan din Iași este numit de episcopul diecezan, după ce a fost consultat, în prealabil, rectorul și Consiliul General.

§ 3. Numirea și funcția de profesor nu sunt de natură definitivă; durata acestei funcții rămâne la justa apreciere a episcopului.

§ 4. Înainte de începerea activității în Seminar, profesorii trebuie să facă profesiunea de credință.

§ 5. Profesorii stabili își încetează activitatea didactică în anul academic în care împlinesc vârsta de 65 de ani; sau prin prezentarea motivată a demisiei în fața episcopului, care o primește după ce a ascultat părerea rectorului și a Consiliului General; sau prin absența prelungită și nejustificată de la activitatea academică; sau prin suspendare ori transfer.

§ 6. Profesorii stabili care își încetează activitatea la împlinirea limitei de vârstă, la cererea rectorului și cu acordul Consiliului General, pot modera seminarii și conduce teze de licență și disertație până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

Art. 26 Pentru disciplinele sacre, profesorii trebuie să fie, în general, preoți. Numărul profesorilor trebuie să fie suficient pentru a răspunde în mod adecvat naturii materiei care trebuie predată, condițiilor de învățământ și numărului de studenți.

Art. 27 Pentru a putea preda științele sacre și filosofia, profesorii trebuie să aibă cel puțin licența canonică sau o calificare echivalentă.

Art. 28 În îndeplinirea misiunii lor, toți profesorii trebuie să se considere adevărați educatori. Trebuie să cultive instruirea și întreaga formare sacerdotală a fiecărui student, în așa fel încât să-l facă să progreseze atât în știință, cât și în viața spirituală. Ei trebuie să favorizeze o colaborare strânsă cu formatorii Seminarului, pentru a putea contribui în mod eficace nu numai la instruirea științifică a studenților, ci și la formarea lor sacerdotală.

Art. 29 Profesorii vor respecta în orice împrejurare normele bisericești, codul de etică și deontologia profesională.

Art. 30 § 1. Personalul administrativ și auxiliar din Seminar este format din călugărițele consacrate și laicii care colaborează la buna funcționare a vieții în Seminar și la rezolvarea problemelor administrative.

§ 2. Aceste persoane trebuie să fie animate de dorința cea mai sinceră de a colabora la formarea candidaților pentru sfânta Preoție. În acest scop, vor manifesta o activitate generoasă și discretă.

Capitolul III. CANDIDAȚII LA SFÂNTA PREOȚIE

Art. 31 În Seminarul Mare Diecezan din Iași sunt primiți numai tineri romano-catolici, celibatari, sănătoși atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, înzestrați cu calități intelectuale, morale și spirituale adecvate și animați de dorința de a fi preoți în mod cu totul liber și cu intenție dreaptă (cf. OT 6).

Art. 32 Pentru alegerea candidaților la sfânta Preoție, trebuie să se țină cont de înzestrarea umană și morală (sinceritate, maturitate afectivă, fidelitate față de promisiuni, preocupare pentru dreptate, simțul prieteniei, libertate justă și responsabilitate, spirit de inițiativă, capacitatea de a colabora cu alții etc.), de înzestrarea lor spirituală (dragostea față de Dumnezeu și de aproapele, simțul fraternității și al abnegației, docilitate, castitate, simțul de credință, atașament față de Biserică, zel apostolic și misionar) și de înzestrarea lor intelectuală (echilibru în judecată, capacitate intelectuală suficientă pentru însușirea materiilor teologice, cunoașterea corectă a naturii Preoției și a exigențelor sale).

Art. 33 § 1. Dreptul de a admite candidați în Seminarul Mare Diecezan din Iași îl are episcopul Diecezei de Iași, în funcție de locurile disponibile și de necesitățile pastorale.

§ 2. Episcopul Diecezei de Iași, ajutat de rectorul Seminarului și de echipa formativă, va analiza fiecare cerere.

§ 3. Pentru admitere se cer următoarele acte:

• cerere
• diploma de bacalaureat (în original);
• certificatul de naștere (copie legalizată);
• certificatul de Botez;
• certificatul de Mir;
• certificatul de Căsătorie religioasă a părinților;
• fișa medicală;
• caracterizare din partea parohului;
• patru fotografii tip pașaport.

Art. 34 § 1. Examenul de admitere la Seminarul Mare Diecezan din Iași se face pe baza diplomei de bacalaureat și a cererii adresate rectorului.

§ 2. Întrucât formarea filosofico-teologică a seminariștilor are loc în cadrul Facultății de Teologie Romano- Catolică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, examenul de admitere va avea loc înainte de sesiunea de admitere la universitate și va consta într-un dialog cu formatorii Seminarului și o verificare a cunoștințelor religioase.

Art. 35 § 1. La înscrierea în registrul matricol, studentului i se întocmește dosarul personal, care va cuprinde:

• cererea de înscriere în anul I;
• toate actele prevăzute la nr. 33 § 3.

§ 2. Pe parcursul anilor de studii, dosarul seminaristului se va completa cu caracterizările făcute de parohul locului de origine, precum și de alți preoți sau responsabili de instituții unde acesta și-a desfășurat activitatea pastorală.

§ 3. La începerea studiilor, fiecărui student i se eliberează carnetul de student și legitimația de student din partea Facultății de Teologie Romano-Catolică.

1. În carnetul de student se înscriu toate notele obținute la examene și la celelalte forme de verificare a cunoștințelor, inclusiv cele de nepromovare.
2. În documentele studentului nu sunt admise corecturi nejustificate și introduceri de date nereale.
3. În caz de retragere din Seminar sau de exmatriculare, seminaristului i se retrage legitimația de student.

Art. 36 Seminariștii sunt egali între ei și nu vor căuta favoritisme din partea formatorilor. Totuși, superiorii îi vor numi pe unii dintre ei în anumite funcții pentru exercitarea și verificarea capacității de a conduce un grup și pentru bunul mers al activităților comunitare din Seminar. Numirea va fi pe durata unui an, iar cei numiți trebuie să îndeplinească cu conștiinciozitate datoriile lor.

Art. 37 Magistrul general are următoarele atribuții:

• supraveghează respectarea programului zilnic și a regulamentului;
• coordonează activitatea tuturor magiștrilor;
• organizează activitățile din Seminar, ținând mereu legătura cu formatorii;
• veghează la respectarea punctualității, disciplinei și a curățeniei claselor;
• le comunică seminariștilor hotărârile luate de formatorii Seminarului și se îngrijește de punerea lor în practică;
• le prezintă formatorilor și profesorilor propunerile și sugestiile seminariștilor;
• în cazuri mai grave sau repetate de încălcare a Regulamentului de către unii seminariști, are datoria să-i anunțe pe formatori.

Art. 38 Vicemagistrul general are următoarele atribuții:

• colaborează direct cu magistrul general, ajutându-l și înlocuindu-l în cazuri deosebite;
• ține evidența tuturor activităților administrative;
• colaborează cu magistrul general la observarea punctualității, a ordinii și a disciplinei;
• organizează serviciul la centrala telefonică;
• supraveghează încuierea ușilor, închiderea ferestrelor și stingerea luminilor din Seminar pe timpul nopții;
• păstrează și dispune de cheile care îi sunt încredințate de formatori;
• îndeplinește și misiunea de magistru al clasei din care face parte (în cazul în care magistrul general nu este din aceeași clasă).

Art. 39 Magistrul pentru fiecare an de studiu sau pentru fiecare clasă:

• este ales din rândul studenților din cursurile superioare;
• îi inițiază pe seminariști în viața de Seminar;
• îi animă prin cuvânt și exemplu în angajarea generoasă și trăirea autentică a programului și Regulamentului Seminarului;
• le oferă cu disponibilitate plină de bucurie ajutorul celor încredințați în procesul de maturizare, căutând să intuiască și să indice cu grijă și la timpul potrivit o cale de rezolvare pentru problemele lor;
• participă direct la toate acțiunile Anului sau clasei;
• propune și susține inițiativele seminariștilor;
• reprezintă Anul sau clasa în fața formatorilor și a profesorilor;
• are datoria de a supraveghea ordinea, punctualitatea, curățenia și disciplina din Anul sau clasa respectivă;
• în cazuri mai grave sau repetate de încălcare a Regulamentului de către unii seminariști, are datoria să-i anunțe pe formatori.

Art. 40 Responsabilul de clasă este numit de Anul pe care îl reprezintă și are următoarele atribuții:

• colaborează în mod direct și colegial cu magistrul general și antrenează colegii în activitățile propuse de acesta;
• participă direct la toate acțiunile Anului;
• propune și susține inițiativele Anului;
• reprezintă Anul în fața formatorilor și a profesorilor;
• are datoria de a supraveghea ordinea, punctualitatea, curățenia și disciplina în aulă.

Art. 41 Magistrul de apartament:

• are datoria de a veghea asupra ordinii, aerisirii și curățeniei în apartament;
• are grijă de respectarea programului și a liniștii în apartament;
• îi avertizează frățește pe cei care încalcă aceste reguli și îl anunță pe formator în caz de nerespectare repetată a Regulamentului.

Art. 42 Ceremonierii:

• organizează și coordonează acțiunile liturgice solemne din cadrul Seminarului, de comun acord cu părintele rector, cu părintele spiritual și cu părintele profesor de liturgie;
• pregătesc și supraveghează participarea acoliților, a lectorilor și a ministranților la celebrarea Liturghiei;
• animă comunitatea în participarea la celebrările liturgice.

Art. 43 Capelmaistrul:

• este conducătorul cântărilor liturgice și festive din cadrul comunității și în activitatea sa este îndrumat de profesorul de muzică sacră;
• supraveghează curățenia, ordinea și seriozitatea la cor, fiind ajutat de organiști, soliști și schola cantorum;
• întocmește programul de cântări pentru celebrările liturgice și pentru celelalte festivități, de comun acord cu părintele de serviciu în capelă; programul cântecelor va fi afișat din timp;
• face repetițiile necesare și pregătește partiturile necesare cântului.

Art. 44 Sacristanii:

• se îngrijesc de ordinea, curățenia și împodobirea capelei și a sacristiei, supraveghind munca seminariștilor de serviciu în capelă;
• pregătesc din timp cele necesare pentru sfânta Liturghie și pentru celelalte celebrări liturgice, de comun acord cu părintele rector, cu părintele spiritual și cu părintele profesor de liturgie;
• au grijă de obiectele sacre, veșmintele și cărțile liturgice, agheasmatarele, lumânările și lampa veșnică.

Art. 45 Bibliotecarii:

• se îngrijesc de buna organizare a bibliotecii, de inventarierea tuturor cărților și publicațiilor, precum și de utilizarea lor;
• răspund de ordinea și curățenia în interiorul bibliotecii;
• întocmesc programul de funcționare a bibliotecii de comun acord cu formatorii și veghează la respectarea lui;
• țin evidența cărților împrumutate și se îngrijesc de restituirea lor;
• se ocupă de îmbogățirea inventarului bibliotecii și, în acest scop, se adresează formatorilor Seminarului pentru procurarea de noi cărți și publicații.

Art. 46 Animatorii culturali:

• animă și coordonează activitatea de recreere și de manifestare a culturii religioase în Seminar, de comun acord cu formatorii Seminarului;
• organizează întruniri, serbări, piese de teatru etc., căutând să descopere și să pună în valoare capacitățile fiecăruia;
• pregătesc și prezidează audițiile muzicale;
• promovează și încurajează participarea unui număr cât mai mare de seminariști la revista Seminarului.

Art. 47 Curierul:

• aduce la secretariat, după un program bine stabilit, întreaga corespondență venită pe adresa Seminarului;
• răspunde de ordinea, curățenia și dotarea cu ziare și reviste a sălii comunitare.

Art. 48 Infirmierii:

• se îngrijesc de bolnavi conform prescrierilor date de medic;
• îi comunică formatorului starea sănătății bolnavilor;
• răspund de ordinea și curățenia în infirmerie.

Art. 49 Responsabilul cu sala de calculatoare:

• organizează și răspunde de activitatea din sala de calculatoare;
• răspunde de ordinea, curățenia și buna funcționare și întreținere a calculatoarelor.

Art. 50 Responsabilul cu distribuirea lenjeriei:

• organizează împărțirea lenjeriei seminariștilor, conform programului stabilit;
• se îngrijește ca hainele să fie corect numerotate;
• ține legătura cu doamnele de la călcătorie;
• se ocupă de strângerea și spălarea săcultețelor cu lenjerie intimă.

Art. 51 Animatorul sportiv:

• se îngrijește de baza sportivă și de materialul din dotare, pe care are în vedere să-l împrospăteze și să-l îmbogățească;
• organizează jocuri și concursuri pentru o bună recreere a seminariștilor.

Art. 52 Responsabilul cu frizeria:

• răspunde de sala de frizerie, pe care o întreține curată;
• se îngrijește de buna funcționare a aparatelor și a obiectelor specifice;
• fixează programul de lucru pentru frizerie.

Art. 53 Ghizii:

• ori de câte ori sunt rugați, conduc persoanele care doresc să viziteze capela Seminarului, atunci când programul casei o permite;
• în vederea îndeplinirii acestei misiuni, ei vor fi amabili, politicoși și reținuți;
• se îngrijesc de repartizarea uniformă a oaspeților atunci când are loc sfânta Liturgie solemnă sau cu ocazia altor zile festive.

Art. 54 Responsabilul din sala de cafea:

• va veghea la curățenia în sala de cafea;
• se va ocupa de aprovizionarea aparatului de cafea și a magazinului;
• în funcție de programul propus de formator, va fi la dispoziția colegilor la sala de cafea.

Art. 55 Seminaristul responsabil cu site-ul și contul de Facebook al Seminarului:

• va ține legătura cu formatorii;
• va actualiza constant știrile și articolele;
• va promova pastorația vocațională.

Art. 56 Formatorii le pot încredința seminariștilor și alte funcții pentru buna desfășurare a vieții din Seminar. Cei cărora li se încredințează asemenea funcții sunt rugați să le îndeplinească în spirit de slujire, cu generozitate și responsabilitate.

Capitolul IV. PROGRAMUL FORMATIV AL CANDIDAȚILOR LA SFÂNTA PREOȚIE

Dimensiunea umană

Art. 57 Formarea umană este fundamentul întregii formări sacerdotale. Fără o formare umană adecvată, întreaga formare sacerdotală ar fi privată de fundamentul său necesar. Aceasta are ca obiective îmbogățirea și maturizarea personalității seminariștilor, în așa fel încât aceștia să dobândească o conștiință morală dreaptă și o voință fermă.

Art. 58 Seminariștii vor fi prezenți la momentele de viață comunitară în capelă, clasă sau sufragerie. Vor respecta programul Seminarului care are menirea să-i conducă la acel nivel de autodisciplină și responsabilitate necesar pentru viața sacerdotală.

Art. 59 Seminariștii vor participa cu generozitate la îndeplinirea unor slujiri în comunitate, precum și la dezvoltarea unor activități fizice pentru a cultiva în ei spiritul de jertfă, de renunțare și de dăruire de sine.

Art. 60 Seminariștii vor păstra o atmosferă de silentium în Seminar în timpul alocat rugăciunii, studiului și programului de seară de după Completoriu până la rugăciunea de dimineață.

Art. 61 Seminariștii vor îmbina în programul personal rugăciunea, studiul, munca, relațiile de comuniune cu ceilalți colegi, precum și momentele de recreere prin sport, odihnă, plimbare.

Art. 62 Seminariștii se vor ocupa de igiena personală, de curățenia în cameră; vor avea o vestimentație curată și îngrijită și vor fi cumpătați în mâncare, băutură, precum și în folosirea mijloacelor de comunicare socială.

Art. 63 Seminariștii vor menține o relație apropiată cu membrii familiei lor. Atunci când primesc vizite, seminariștii pot invita membrii familiei să ia masa la seminar în sala de mese, după ce au anunțat în prealabil, cel puțin cu o zi înainte, pe unul din formatori.

Art. 64 Seminariștii vor anunța pe unul dintre formatori atunci când pleacă din Seminar în afara programului stabilit. În ceea ce privește plecarea din localitate și absentarea din Seminar pe timp de noapte, aceasta este permisă doar cu acordul rectorului și doar pentru motive serioase.

Art. 65 Seminariștii vor respecta timpul dedicat plimbării în oraș, marțea, joia și duminica, folosindu-l pentru recreere și pentru crearea sau întărirea legăturilor cu ceilalți seminariști. La plimbare, fiecare seminarist va fi însoțit de cel puțin un coleg.

Art. 66 Seminariștii vor fi atenți la modul în care se vor îmbrăca, ținând cont de diferiți factori care apar pe parcursul unei zile, de evenimentele la care participă sau de persoanele pe care le întâlnesc. În momentele solemne (sfintele Liturghii duminicale din cadrul Seminarului sau din în alt loc, exercițiile spirituale, zilele de reculegere, vizite ale ierarhiei ecleziastice sau ai Statului, concerte, examene, eventuale conferințe, serviciul de la centrala telefonică sau când circumstanțele o cer), studenții din anii de filosofie vor îmbrăca sacou și pantaloni la dungă de culoare neagră, cămașă albă și cravată. În funcție de eveniment, studenții de la anul III până la anul VI, inclusiv, vor îmbrăca reverenda sau, în funcție de oaspete sau ocazie, sacou și pantaloni la dungă de culoare neagră și cămașă clericală (colar normal sau roman). În rest, în timpul sfintelor Liturghii, al cursurilor din timpul săptămânii și la momentele de rugăciune în capelă, se va purta sacoul. Pe durata sfintei Liturghii părinții diaconi vor purta reverenda și cămașa clericală.

Art. 67 Seminariștii vor respecta spațiile care le sunt puse la dispoziție și vor evita să conducă sau să invite în locurile respective persoane din afara Seminarului. Accesul în dependințele Seminarului se face numai cu acordul formatorilor.

Art. 68 Seminariștii vor folosi în mod discret și prudent mijloacele de comunicare socială, având în vedere atât beneficiile, cât și riscurile la care se pot expune în urma impactului cu lumea digitală, care i-ar putea duce la practici imorale și dependență. De aceea, pentru o bună folosire a lor, își vor însuși un suport spiritual și psihologic adecvat.

Art. 69 Seminariștii au posibilitatea să folosească laptopul sau calculatorul personal în timpul programului de studiu, în clasă sau la sala de lectură. Totodată, ei pot utiliza calculatoarele Seminarului din sala de computere, respectând programul stabilit pentru folosirea lor. Folosirea internetului trebuie îmbinată cu onestitatea intelectuală, evitându-se orice risc de plagiat.

Art. 70 Seminariștii vor acorda o atenție deosebită educației cu privire la protecția datelor cu caracter personal.

Art. 71 Seminariștii au posibilitatea să folosească telefonul mobil, bucurându-se de avantajele care le oferă pentru comunicare, însă vor avea grijă să ajungă la o matură, echilibrată și responsabilă folosire a telefonului și a altor dispozitive electronice „smart”. Acestea trebuie să rămână instrumente și să nu se transforme în scopuri în sine, care să provoace dependență sau separare de colectivul clasei. Din acest motiv, nu este permisă folosirea telefonului în timpul momentelor comunitare de rugăciune în capelă, în timpul programului spiritual, în timpul orelor de curs și în timpul meselor.

Art. 72 Revista Drumuri deschise este un instrument de comunicare al seminariștilor, care trebuie să anime spiritul seminarial și să fie un mijloc de a promova dialogul și unitatea în Seminar. De aceea, seminariștii sunt invitați să colaboreze cu generozitate și creativitate la redactarea articolelor și la publicarea revistei.

Art. 73 Seminariștii trebuie să ajungă la maturitatea afectivă necesară pentru a putea interacționa sănătos cu toate categoriile de vârstă. Prin urmare, formatorii vor acorda o atenție deosebită educării seminariștilor la o relaționare matură, prudentă și echilibrată, mai ales cu minorii și categoriile vulnerabile.

Art. 74 Seminariștilor le este permis consumul moderat de băuturi alcoolice medii sau ușoare (vin și bere) doar în spațiul comun, adică în sala de mese, în compania colegilor de clasă sau a întregii comunități. Băuturile alcoolice pot fi oferite de administrația Seminarului, pot fi aduse la sosirea din vacanță sau pot fi primite cu ocazia vizitelor rudelor sau prietenilor. Băuturile alcoolice pot fi procurate de studenți de la magazinele de specialitate, cu ocazia unor sărbători sau evenimente speciale, numai după ce a fost cerută și obținută permisiunea formatorilor. Consumul de alcool de orice fel este interzis în dormitoare, săli de clasă, săli cu destinație comunitară sau în spațiile exterioare din incinta Seminarului.

Art. 75 Fumatul este permis doar în locul special amenajat în curte, unde se va păstra mereu curățenia. Celor care fumează li se cere să acorde o atenție deosebită igienei de după fumat pentru a nu deranja colegii nefumători; de asemenea, sunt chemați să dea dovadă de prudență și multă modestie în relațiile cu cei din afara Seminarului. Seminariștii vor fuma în prezența superiorilor numai după ce vor primi permisiunea din partea acestora. Este interzis fumatul în interiorul Seminarului sau în spațiile exterioare din incinta Seminarului, altele decât cele desemnate de conducerea Institutului. În vacanțe, seminariștii care fumează vor avea un comportament discret, decent și respectuos în relațiile cu preoții din parohie, cu familia, cu ceilalți seminariști și cu întreaga comunitate, pentru a nu da ocazie de scandal.

Art. 76 Seminariștii care au mașini personale, le vor lăsa acasă pe parcursul anului academic.

Art. 77 Cât privește raportul cu bunurile materiale, seminariștii vor cultiva virtutea modestiei, prin discreție și spirit de renunțare.

Art. 78 Pe lângă orele de formare umană, seminariștii vor participa la întâlniri periodice personale cu formatorul de an și rectorul Seminarului.

Dimensiunea spirituală

Art. 79 § 1. Dacă este adevărat că orice creștin, prin Botez, este în comuniune cu Dumnezeul unul și întreit, este adevărat, de asemenea, că, datorită consacrării primite în sacramentul Preoției, preotul este pus într-o relație deosebită și specifică cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Identitatea preotului își are originea ultimă în dragostea Tatălui; el este unit cu Fiul, trimis de el, Preotul suprem și Bunul Păstor, prin intermediul preoției ministeriale, prin acțiunea Duhului Sfânt. Viața și slujirea preoțească sunt o continuare a vieții și acțiunii lui Cristos. Aceasta este identitatea preotului, adevărata lui demnitate, izvorul vieții.

§ 2. Seminaristul trebuie să-și fundamenteze viața spirituală pe această comuniune interpersonală și sacramentală cu cele trei persoane ale unicului Dumnezeu. Fiind sanctuarul Spiritului, el este pretutindeni un cristofor, spre gloria Tatălui (cf. 1Cor 6,19; 2Cor 1,21-22).

§ 3. De aceea, el trebuie să învețe, încă din primii ani de Seminar, să-și ofere persoana ca sacrificiu viu, sfânt și plăcut lui Dumnezeu, refuzând conștient mentalitatea lumească și transformându-se prin reînnoirea minții (cf. Rom 12,1-2).

Art. 80 Fiind destinați să îmbrace, prin sfânta Preoție, chipul lui Cristos-preotul, seminariștii trebuie să se obișnuiască de pe acum să-și trăiască întreaga viață în prietenie intimă cu el. Să trăiască misterul pascal în așa fel încât să poată iniția în acest mister și poporul care le va fi încredințat. Trebuind să participe la unica Preoție și la ministeriul lui Cristos (cf. PO 7), este necesar să fie complet conformați cu el și să-și asume din toată inima, nu numai prin sfânta hirotonire, ci puțin câte puțin, în fiecare zi, cu efort, forma vieții evanghelice (cf. OT 8). Să fie învățați să-l caute pe Cristos în meditarea fidelă a cuvântului lui Dumnezeu, în participarea activă la tainele Bisericii – mai ales în Euharistie și în Liturgia Orelor –, în episcopul care îi trimite și în oamenii la care sunt trimiși, mai ales în cei săraci, în cei mici, în cei bolnavi, în cei păcătoși, în necredincioși. Cu încredere filială, să o iubească și să o cinstească pe preacurata Fecioară Maria, pe care Isus Cristos, murind pe cruce, i-a dat-o ca mamă ucenicului său (cf. OT 8).

Art. 81 Viața în Seminar nu poate să fie considerată doar o simplă soluție pentru pregătirea pentru Preoție, ci și locul unde se poate experimenta cum crește Isus în persoane și între seminariști, în așa fel încât aceștia să poată mărturisi ulterior: „Ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am contemplat, ceea ce am atins cu mâinile noastre… aceasta vă vestim, pentru ca și voi să fiți în comuniune cu noi” (1In 1,1-4).

Lucrul cel mai important în drumul spre Preoție și în timpul întregii vieți sacerdotale este raportul personal cu Dumnezeu în Isus Cristos: De aceea, formarea spirituală este inima și centrul formării la Preoție. Seminarul favorizează această dimensiune, inspirându-se din pedagogia adoptată de Isus față de cei doisprezece apostoli.

Art. 82 § 1. Candidații la sfânta Preoție trebuie să învețe cum se pot întâlni în orice situație și în orice clipă a vieții lor prin rugăciune cu Cristos și, prin el, cu Dumnezeu Tatăl. Un punct esențial al programului zilnic din Seminar îl constituie timpul rezervat pentru meditație. Durata meditației, după o veche tradiție a Bisericii, este de circa 30 de minute pe zi. Locul recomandat pentru meditație este capela. Temele sunt propuse de directorul spiritual sau sunt alese de seminariști.

§ 2. Rugăciunea comunitară întărește credința și coeziunea dintre seminariști. Ei vor face în comun cel puțin rugăciunea de dimineață și de seară (care poate fi constituită dintr-o anumită parte a Liturgiei Orelor), Rozariul, adorația etc.

Art. 83 Celebrarea zilnică a Euharistiei, care se completează prin împărtășirea sacramentală, primită cu deplină libertate și în mod demn, trebuie să fie centrul întregii vieți a Seminarului. Participând la sacrificiul sfintei Liturghii, „izvor și apogeu al întregii vieți creștine” (LG 11), seminariștii participă la iubirea lui Cristos, primind forța supranaturală pentru propria viață spirituală și pentru apostolat.

Art. 84 § 1. Alături de cultul euharistic, seminariștii trebuie să fie inițiați în celebrarea Liturgiei Orelor, prin care preoții „se roagă lui Dumnezeu, în numele Bisericii, pentru tot poporul încredințat lor, ba chiar pentru lumea întreagă”.

§ 2. Lectura cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, lectio divina și lectura spirituală trebuie să constituie un izvor nesecat de hrană sufletească pentru cei care se pregătesc să devină păstori și învățători în cadrul Bisericii. De aceea, se recomandă ca, în timpul studiilor filosofico-teologice, seminariștii să citească măcar o dată toată Biblia și să acorde zilnic cel puțin 15 minute pentru lectura spirituală.

§ 3. Acela care dorește să devină preotul lui Cristos trebuie să se simtă legat de Stăpânul său și să găsească modalitatea de a-l vizita și de a sta mereu de vorbă cu el. Astfel, vor intra în programul zilnic momente de vizită comunitară la sfântul Sacrament, cu recomandarea ca fiecare să știe să găsească mai multe momente de adorație personală de-a lungul zilei. Cel puțin o dată pe săptămână, se va rezerva o după-amiază pentru un program spiritual intensiv, iar duminica va avea loc o oră de adorație comunitară.

§ 4. Devoțiunea față de sfânta Fecioară Maria, mama Preotului veșnic, ocupă un loc important în viața spirituală individuală și comunitară. Ea se concretizează în recitarea zilnică a Rozariului, în participarea la practicile de pietate legate de luna mai și de luna octombrie.

Art. 85 În ansamblul ei, toată formarea spirituală din Seminar urmărește sensibilizarea candidaților la sfânta Preoție față de valorile și actualitatea sfaturilor evanghelice prin care este tradusă în faptă chemarea lui Cristos.

Art. 86 § 1. Candidații la Preoție trebuie să-și însușească o ascultare autentică și responsabilă, care nu se mulțumește cu îndeplinirea mecanică a unui regulament, ci tinde spre fidelitatea evanghelică.

§ 2. În lumina evangheliei, ascultarea este o conformare interioară la voința lui Cristos. Prin virtutea ascultării, cel chemat la sfânta Preoție își jertfește voința în mod conștient iubirii lui Cristos Domnul și slujirii fraților, continuând astfel oferta de sine începută la Botez. Ascultarea nu este o dependență pasivă, ci o participare activă la misiunea pastorală a lui Cristos, păstor și cap (cf. LG 28; PO 15), sub conducerea episcopului, căruia preoții îi sunt colaboratori și împreună cu care formează un singur prezbiteriu.

Art. 87 § 1. Formarea spirituală a candidaților la sfânta Preoție este legată în Biserica Catolică de rit latin de obligația de a trăi în celibat și curăție. Din acest motiv se va acorda o atenție specială pregătirii viitorului preot pentru a cunoaște, a stima, a iubi și a trăi celibatul în adevărata sa natură și cu adevărata sa finalitate, adică ținând cont de motivațiile evanghelice, spirituale și pastorale. Fundamentul și conținutul acestei pregătiri este virtutea castității, care califică toate relațiile umane și care conduce la experimentarea și la manifestarea unei iubiri sincere, umane, fraterne, personale și capabile de sacrificiu, după exemplul lui Cristos, pentru toți și pentru fiecare în parte.

§ 2. Castitatea desăvârșită, îmbrățișată pentru împărăția lui Dumnezeu, este unul dintre darurile prețioase ale vieții noi a lui Cristos Domnul, în Duhul Sfânt. Acest dar este oferit de Tatăl unora dintre membrii Bisericii, pentru a putea înainta mai generos în caritate și în slujire. În Biserică, acesta devine semn vizibil al împărăției cerurilor și un stimulent continuu pentru a-l urma și a-l imita pe Isus cel feciorelnic, trăind viața spiritului prin dăruirea totală și constantă de sine însuși slujirii altora (cf. PC 12).

§ 3. Curăția, trăită pentru împărăția cerurilor, este pentru cei care se pregătesc la sfânta Preoție o alegere liberă și matură, sinceră, provocată de credința și de iubirea față de Cristos, personală și jertfită Domnului. Această mărturie de credință și de iubire se manifestă prin dăruirea totală și irevocabilă, prin viață ascetică, prudență matură și spirit de rugăciune insistentă.

Art. 88 § 1. Pentru exercitarea misiunii pastorale, este necesară mărturia unei sărăcii autentice care dă credibilitate vestirii evangheliei. Ca și ascultarea creștină, asemenea curăției desăvârșite pentru împărăția cerurilor, sărăcia evanghelică conduce la o mai mare libertate a fiilor lui Dumnezeu, ne eliberează de orice preocupare dezordonată, ne face docili față de cuvântul lui Dumnezeu în viața de fiecare zi (cf. PO 17).

§ 2. Sărăcia evanghelică înseamnă dezlipire interioară de bunurile materiale, spirit de umilință și de acceptare a propriilor limite, spirit de muncă și de îndeplinire generoasă a propriilor datorii, spirit de încredere în providență, spirit de renunțare la orice formă de stăpânire.

§ 3. Candidații la sfânta Preoție trebuie să cultive acest spirit de sărăcie prin modul de a se comporta în viața personală și comunitară, prin modul de a-și întreține locul de studiu și camera, hainele, lenjeria, mobilierul Seminarului. Această virtute le cere candidaților la Preoție renunțarea la toate formele de egoism.

Art. 89 În formarea spirituală, trebuie să se acorde importanța necesară vieții comunitare. Seminariștii trebuie să se obișnuiască să renunțe la propria lor voință și să caute binele aproapelui, contribuind astfel cu toate forțele la perfecționarea vieții proprii și a vieții comunitare în Seminar, după exemplul Bisericii primare, în care mulțimea credincioșilor era o „singură inimă și un singur cuget”. În felul acesta, seminariștii sunt educați pentru a simți împreună cu Biserica și pentru viitoarea lor slujire pastorală, așa încât să devină capabili, sub autoritatea episcopului și în spirit de slujire, să-i ofere acestuia colaborarea lor umilă și fraternă în mijlocul clerului diecezan.

Art. 90 Pentru a duce o viață corectă și fidelă slujirii sacerdotale, este necesar ca seminariștii să dobândească în mod treptat, în funcție de vârstă și maturitate, un stil stabil de viață, bazat pe virtuți solide, fără de care nu ar fi capabili să adere în mod real și perseverent la Cristos și la Biserică.

Art. 91 § 1. În formarea spirituală, seminariștii beneficiază de sprijinul direct și de neînlocuit al directorului spiritual. În felul acesta, ei pot să-și facă o judecată obiectivă și clară asupra propriei vocații. De aceea, ei trebuie să țină o legătură constantă cu directorul spiritual, să-l consulte și să se lase călăuziți de el în toate problemele referitoare la formarea lor spirituală. Fiecare seminarist are dreptul să-și aleagă în mod liber confesorul și directorul spiritual dintre preoții pe care episcopul i-a numit pentru o astfel de misiune.

§ 2. Candidații la sfânta Preoție au obligația să se prezinte la directorul spiritual pentru direcțiunea spirituală de mai multe ori pe an, în acord cu el, cu sinceritate totală și încredere deplină în sfaturile și deciziile acestuia.

Art. 92 Seminariștii au datoria ca, pe parcursul anilor de seminar, să facă de mai multe ori examenul propriei vocații, sub conducerea directorului spiritual (cf. OT 6).

Art. 93 Vocația la sfânta Preoție este indicată de următoarele semne:

• intenție dreaptă și voință liberă;
• sănătate fizică și psihică;
• sănătatea fizico-psihică a familiei;
• voința constantă și capacitatea de a studia;
• o bună capacitate de a se exprima și de a judeca drept;
• sinceritate față de sine și față de ceilalți;
• atitudine activă, pozitivă și optimistă față de persoane și realități;
• viață de rugăciune și unire cu Dumnezeu;
• zel pentru practicarea sfaturilor evanghelice și trăirea virtuților;
• caritate și deschidere față de alții pe plan supranatural;
• o solidă știință teologică, biblică și liturgică și o bună cunoaștere generală a științelor sacre și profane;
• dorința constantă de a căuta adevărul;
• spiritul de umilință, de ascultare și de jertfă;
• simțul și capacitatea de a munci în colaborare cu alții și în grupuri;
• energie, obiectivitate și stabilitate de caracter;
• capacitatea de a conduce și de a lua inițiative în organizarea comunității;
• capacitatea de a îmbina dragostea sinceră pentru alții cu o distanțare afectivă obiectivă;
• simțul rugăciunii liturgice și comunitare și participarea activă la celebrările liturgice.

Art. 94 Așadar, este necesar ca seminaristul:

• să învețe a trăi în unire intimă și familiaritate cu Tatăl, prin Fiul său Isus Cristos, în Duhul Sfânt (cf. OT 8);
• să se obișnuiască a-l găsi pe Cristos într-o comuniune familiară de rugăciune;
• să învețe a deveni familiar, printr-o credință plină de iubire, cu cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, ca să-l poată transmite altora;
• să trăiască și să se bucure când are ocazia să-l viziteze și să-l adore pe Cristos prezent în sfânta Euharistie;
• să o iubească cu ardoare, după spiritul Bisericii, pe sfânta Fecioară Maria, Maica lui Cristos, care este asociată în mod deosebit în opera de răscumpărare;
• să citească documentele sfintei Tradiții, operele sfinților părinți și exemplele sfinților;
• să știe să se analizeze și să se judece pe sine, adică propria sa conștiință și criteriile pe care le utilizează, cu intenție dreaptă și sinceră.

Art. 95 Dacă, după o examinare prudentă și obiectivă, făcută cu sprijinul directorului spiritual, cineva ajunge la concluzia că nu are vocație la sfânta Preoție sau, dacă a avut-o, a pierdut-o, are obligația ca, în cel mai scurt timp, să se retragă din Seminar și să îmbrățișeze o altă stare de viață, trăindu-și în spirit evanghelic vocația creștină.

Art. 96 Viitorii preoți trebuie să se obișnuiască cu virtutea penitenței, întrucât convertirea inimii pentru urmarea lui Cristos și a spiritului evanghelic este necesară în fiecare zi, prin mijloacele comune: acte penitențiale, participarea la spovada sacramentală deasă etc.

Art. 97 Seminariștii vor participa la Exerciții spirituale, la început de an academic, și la zile de reculegere semestriale, înainte de primirea ministerelor sacre.

Art. 98 Pe lângă orele de formare umană, seminariștii vor participa și la orele de formare spirituală.

Dimensiunea intelectuală

Art. 99 Formarea intelectuală este importantă pentru însușirea învățăturii Bisericii și pentru transmiterea evangheliei. Formarea intelectuală, care, în afară de formarea filosofico-teologică, cere și o vastă cultură generală, îi ajută pe seminariști să-i înțeleagă mai bine pe oamenii de astăzi și să le transmită vestea cea bună.

Art. 100 § 1. În cei doi ani de studii filosofice, seminariștii trebuie să dobândească o cunoaștere solidă și armonioasă a omului, a lumii, a naturii și a lui Dumnezeu, bazându-se pe patrimoniul filosofic veșnic valabil și ținând cont de curentele filosofice moderne (cf. OT 15). În același timp, ei trebuie să știe să unească studiile filosofice cu problemele vieții și să îmbine argumentele filosofice cu misterele mântuirii. Să se acorde o importanță deosebită studiului filosofiei sistematice, care duce la cunoașterea solidă și coerentă a omului, a lumii și a lui Dumnezeu.

§ 2. Cu o grijă asemănătoare trebuie să fie predată istoria filosofiei, astfel încât să fie clarificate geneza și dezvoltarea problemelor mai importante, iar candidații la Preoție să devină capabili să discearnă printre soluțiile propuse de-a lungul secolelor elementele adevărate, precum și să le identifice și să le respingă pe cele false (cf. OT 15).

Art. 101 § 1. Studiile teologice să fie orientate în așa fel încât candidații la sfânta Preoție să poată cunoaște în profunzime doctrina izvorâtă din izvoarele revelației divine în lumina credinței și sub conducerea sigură a magisteriului. Disciplinele teologice trebuie să se transforme în aliment pentru viața spirituală proprie, să o păzească în ministeriul sacerdotal și să-i ajute pe candidați să vestească și să expună adevărurile de credință pentru binele spiritual al credincioșilor.

§ 2. Aceste discipline să fie predate în așa fel încât să rezulte cu claritate legătura intimă dintre ele, să pună în lumină misterul Bisericii și să fie conduse în mod armonios spre explicarea istoriei mântuirii, care se actualizează în mod continuu în viața Bisericii și a lumii.

Art. 102 § 1. Sfânta Scriptură constituie sufletul întregii teologii (cf. DV 24). De aceea, trebuie să i se atribuie importanța cerută pentru formarea biblică a seminariștilor. Profesorii trebuie să se străduiască să le ofere candidaților la sfânta Preoție o introducere potrivită în Sfânta Scriptură, să-i inițieze în metodele exegetice cu ajutorul disciplinelor auxiliare și să-i ajute să ajungă la o sinteză teologică a revelației divine, ca să le asigure un fundament solid pentru exercitarea ministerului profetic în viitor.

§ 2. Sfânta Scriptură formează cu sfânta Tradiție o unitate indivizibilă, un tezaur unic al cuvântului lui Dumnezeu încredințat Bisericii, care nu poate fi separat (cf. DV 10). Prin urmare, se va acorda o atenție deosebită studiului sfinților părinți, care îi poate ajuta pe seminariști să descopere forța vitală a formării teologice și îi poate introduce în dinamismul tradiției, care protejează în fața unui individualism exagerat, garantând obiectivitatea gândirii.

Art. 103 Liturgia sacră trebuie să fie considerată ca una dintre disciplinele principale. Plecând de la explicarea textelor și a riturilor in Biserica Orientală și cea Occidentală, ea trebuie să fie considerată ca un locus theologicus de importanță deosebită, prin care se exprimă credința Bisericii și viața sa spirituală.

Art. 104 § 1. Un loc aparte trebuie asigurat teologiei dogmatice, care trebuie predată integral și ordonat. O importanță asemănătoare trebuie acordată teologiei morale, care va trebui să ilustreze vocația creștină a credincioșilor, fondată pe caritate, și să expună în mod științific obligațiile ce revin din această vocație. Doctrina morală se desăvârșește în teologia pastorală.

§ 2. Teologia pastorală trebuie să ilustreze principiile teologice ale acțiunii prin care voința salvifică a lui Dumnezeu poate deveni eficace în Biserica de astăzi, prin diferite ministerii și instituții.

Art. 105 § 1. Istoria bisericească are ca scop ilustrarea dezvoltării Bisericii ca popor al lui Dumnezeu, care se răspândește în timp și în spațiu.

§ 2. Și dreptul canonic trebuie să fie învățat ținând cont de misterul Bisericii. El trebuie să expună principiile și legile în așa fel încât să arate că toată orânduirea și disciplina bisericească trebuie să răspundă voinței salvifice a lui Dumnezeu, căutând în toate binele sufletelor (cf. OT 16).

Art. 106 Se va acorda atenție și altor discipline auxiliare și cursurilor speciale, însă este mai bine să fie introduse în mod adecvat problemele și aspectele noi în disciplinele deja prescrise, în loc să se multiplice numărul lor (cf. OT 17).

Art. 107 Profesorii vor trebui să prezinte la începutul fiecărui an academic fișa fiecărei discipline, indicând pe scurt obiectivele, conținutul și forma de examinare.

Art. 108 § 1. Este de mare importanță să se aibă în vedere metoda didactică de lucru a profesorilor. Fiecare disciplină trebuie să dispună de un număr suficient de ore, pentru a putea expune în mod detaliat principalele puncte ale învățăturii și pentru a le da seminariștilor normele generale pentru a-i conduce în studiul lor privat și în alegerea bibliografiei.

§ 2. Fiecare curs va avea seminarii pentru stimularea participării active a studenților.

§ 3. De asemenea, trebuie să fie favorizată munca în grupuri mici sub direcția unui profesor, pentru ca studenții să învețe și o metodă personală pentru studiul științific.

§ 4. Rectorul Seminarului poate alege dintre profesori pe unii care au rolul de tutori pentru studenți. Tutorii se vor întâlni frecvent cu studenții, îi vor ghida în elaborarea lucrărilor și în pregătirea examenelor, îi vor ajuta să dobândească o metodă de studiu și vor avea grijă ca studenții să termine la timp temele și lucrările scrise.

Art. 109 În vederea unei adecvate formări intelectuale, seminariștii vor frecventa în mod regulat cursurile și vor pregăti cu sârguință colocviile, lucrările scrise și examenele.

Art. 110 Seminariștii vor participa în mod activ la inițiativele academice și culturale propuse în seminar.

Art. 111 Seminariștii vor studia în clasă sau la sala de lectură în cursul după-amiezii.

Art. 112 Seminariștii vor împrumuta cărți de la biblioteca Seminarului, pe care le vor restitui respectând regulamentul de ordine interioară al bibliotecii.

Art. 113 Seminariștii vor consulta dicționare, reviste, atlase etc. doar în sala de lectură, având grijă să le pună la loc după folosirea lor.

Art. 114 Deoarece pregătirea intelectuală a seminariștilor are loc în cadrul Facultății de Teologie Romano- Catolică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, modalitățile de examinare și evaluare sunt cele prevăzute de această Facultate.

Art. 115 Seminariștii vor căuta să-și sporească capacitatea de a se raporta corect la cultura contemporană și vor arăta interes pentru cercetarea teologică științifică.

Art. 116 Având în vedere natura și importanța misiunii pentru care se pregătesc, seminariștii vor sta departe de orice tentativă de fals intelectual sau de obținere a unor note mai bune folosind metode ilegale.

Dimensiunea pastorală

Art. 117 Formarea apostolică sau pastorală constituie scopul întregii formări pentru Preoție. Această latură a formării urmărește să trezească în fiecare seminarist zelul pentru mântuirea oamenilor și o profundă conștiință a misiunii sale în Biserică pentru a-l face apt să exercite ministerul sacerdotal într-o manieră corespunzătoare.

Art. 118 § 1. Motivați de caritatea pastorală, seminariștii trebuie să învețe să perceapă cu promptitudine și cu deschidere evoluția societăți umane, să interpreteze semnele timpului în lumina voinței lui Dumnezeu (cf. PO 14).

§ 2. Candidații la sfânta Preoție trebuie să fie conștienți că perioada de pregătire, de așteptare, de răbdare și de maturizare treptată din Seminar, asceza riguroasă și disciplina, viața de meditație și de rugăciune, studiul îndelungat și anevoios sunt momente care fac deja parte din activitatea pastorală.

Art. 119 § 1. Împreună cu profesorul de teologie pastorală, seminariștii sunt chemați să cunoască:

• elementele fundamentale ale oricărei acțiuni apostolice și constructive a Bisericii, într-un mediu determinat;
• simțul responsabilității întregului popor față de vestirea și trăirea cuvântului lui Dumnezeu;
• opțiunile teologice ce însuflețesc mediile cu care au intrat în contact;
• momentele cele mai dificile în comunicarea mesajului lui Cristos;
• locul pe care îl ocupă celebrarea sacramentelor – și, în special, a Euharistiei – în ansamblul activității pastorale.

§ 2. Aceste experiențe pastorale trebuie să fie urmate de o reflecție în grup, dirijată de profesor, în cadrul căreia vor avea loc o verificare a aptitudinilor pastorale, o confruntare între teologia pastorală studiată în Seminar și realitatea eclezială existentă, o examinare a vocației și a fidelității față de darul lui Dumnezeu.

Art. 120 Pentru a favoriza formarea lor pastorală, în timpul anului academic, seminariștii vor participa la celebrările de la catedrala din Iași și din alte parohii cu ocazia diferitelor sărbători, ministrând sau animând cântul liturgic.

Art. 121 Seminariștii vor organiza pe clase, împreună cu formatorii, diferite activități de voluntariat.

Art. 122 Seminariștii vor participa și vor promova activități ce țin de latura misionară a formării pastorale.

Art. 123 Seminariștii vor urma modulul psihopedagogic în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, care are ca scop însușirea unor tehnici pedagogice utile în munca cu tinerii și copiii.

Art. 124 Seminariștii vor însoți un preot de la Seminar în parohii pentru a mulțumi pentru colectele care se organizează pentru Seminar.

Art. 125 Seminariștii, în perioada vacanțelor, trăiesc experiența pastorală în parohiile de unde provin, prin participarea activă la viața comunității, colaborând cu preoții din parohie.

Art. 126 Seminariștii au datoria de a ține legătura cu părintele paroh în perioada vacanței, iar la finalul vacanței să ceară o caracterizare din partea acestuia.

Art. 127 În Proiectul de formare, sunt prevăzute perioade dedicate activităților pastorale și sociale, pe care seminariștii, începând din anul III, le desfășoară în afara spațiului Seminarului. Ei sunt încredințați unor parohii sau instituții caritativ-sociale, cu persoane calificate să-i însoțească, pentru a stimula în ei procesul de creștere umană și pastorală.

Art. 128 Diaconii sunt implicați în predicarea cuvântului în capela Seminarului, precum și în parohiile din Iași, în cadrul sfintelor Liturghii de duminică.

Capitolul V. ORGANIZAREA VIEȚII COMUNITARE

Art. 129 În Seminarul Mare Diecezan din Iași, durata studiilor este de șapte ani, în conformitate cu dispozițiile date de Biserică. Studiile sunt împărțite în trei etape:

• Etapa studiilor filosofice sau de ucenicie, cu o durată de doi ani;
• Etapa studiilor teologice sau de configurare, cu o durată de trei ani.
• Etapa pastorală sau de sinteză vocațională, cu o durată de doi ani.

Art. 130 § 1. La sfârșitul fiecărui semestru, au loc sesiunile de examene, respectiv în februarie și iunie.

§ 2. Examenele se susțin în fața profesorului care a predat materia. Forma de examinare poate fi scris sau oral, dar profesorul poate folosi ambele forme la aceeași materie, făcând o singură medie.

§ 3. Notarea se face de la 10 la 1. Nota minimă de promovare este 5. Profesorii vor consemna personal rezultatele obținute de student și în Carnetul de note.

§ 4. Repetarea anului este posibilă în cazuri excepționale și numai cu aprobarea episcopului propriu, după consultarea conducerii Facultății de Teologie Romano- Catolică.

Art. 131 Pe parcursul anilor de studiu, seminaristul își va însuși o formare culturală, filosofică și teologică solidă. În acest scop:

1. va folosi timpul destinat studiului, asimilând temeinic toate materiile prevăzute în program, și se va strădui să obțină rezultate cât mai bune;
2. va aprofunda cunoștințele filosofice și teologice prin lectură personală, atât în timpul anului academic, cât și în timpul vacanțelor;
3. își va lărgi orizontul prin citirea presei religioase și participarea la diferite cercuri teologice;
4. va folosi biblioteca Seminarului conform programului stabilit, având grijă să nu degradeze cărțile din dotare.

Art. 132 În Seminarul Mare Diecezan din Iași, candidații la sfânta Preoție:

1. beneficiază de gratuitatea învățământului pe toată durata studiilor;
2. au cazarea și masa asigurate, în condițiile prevăzute de formatorii Seminarului;
3. beneficiază de asistență medicală gratuită;
4. beneficiază de burse și alte ajutoare materiale și financiare, conform normelor stabilite de formatorii Seminarului;
5. vor contribui cu taxa fixată de formatorii Seminarului, pentru acoperirea parțială a cheltuielilor de întreținere.

Art. 133 § 1. Relațiile dintre seminariști trebuie să fie caracterizate de stimă, respect, încredere, altruism, colegialitate, abnegație și slujire, căutând să dea exemplu bun tuturor confraților.

§ 2. În cazul în care cineva nu are un comportament corespunzător, i se va atrage atenția în spirit fratern, iar dacă este vorba de abateri mai grave de la Regulamentul Seminarului, seminariștii vor aduce acest lucru la cunoștința formatorilor.

Art. 134 Seminariștii trebuie să fundamenteze relațiile lor cu formatorii și profesorii Seminarului pe dragostea în Cristos, pe încredere, pe respect, acceptând eventualele atenționări și observații, convinși fiind că li se vrea binele.

Art. 135 Seminariști nu vor umbla după favoruri, înlesniri, excepții de tot felul, ci vor căuta să se integreze în normele și disciplina vieții seminariale.

Art. 136 Seminariștii vor arăta întotdeauna stimă și respect față de personalul administrativ și auxiliar al Seminarului:

1. vor evita criticile, nemulțumirile sau pretențiile față de aceste persoane și față de activitatea lor; dacă au ceva de obiectat în această privință, se vor adresa părintelui rector;
2. nu vor intra în locurile de muncă și nici în locuințele acestor persoane.

Art. 137 § 1. Seminariștii trebuie să păstreze și să folosească cu grijă bunurile din inventarul Seminarului. Când constată o eventuală defecțiune, vor încerca să o remedieze cât mai urgent sau îi vor înștiința pe cei care răspund de sectorul respectiv. În caz de defecțiuni mai mari, îl vor înștiința pe părintele formator.

§ 2. Când cineva a făcut o pagubă sau stricăciune privind bunurile materiale ale Seminarului, va aduce acest lucru la cunoștința formatorilor. În anumite cazuri, conform evaluării directorului economic, cel care cauzează o pagubă va trebui să acopere și cheltuielile reparației sau înlocuirii obiectului avariat.

Art. 138 § 1. Seminariștii de serviciu vor întreține permanent curățenia și ordinea în sectoarele încredințate lor: capelă, săli de curs, sala presei, bibliotecă, sala de recreație, holuri și în jurul casei; fiecare seminarist va face ordine în propriul dulap și în noptieră, își va aranja patul și va face curățenie în cadrul orarului prevăzut de Regulament.

§ 2. În fiecare duminică dimineața, se va duce lenjeria la spălat. La spălătoria Seminarului nu se vor da la spălat sacouri, pantaloni sau flanele.

Art. 139 Seminariștii vor respecta cu multă grijă liniștea și tăcerea în sălile de studiu, în bibliotecă, în camere, pe coridoare și în apropierea capelei.

Art. 140 Pentru ca viața comună din Seminar să se desfășoare normal, este absolut nevoie de un program bine structurat:

Program zilnic

Luni – joi

Ora	Program
6.00	Deșteptarea
6.30	Laudele și Îngerul Domnului
7.00	Sfânta Liturghie cu predică
7.45	Micul dejun
8.30	Ore de curs
12.50	Vizită la Preasfântul Sacrament
13.00	Prânzul
13.30	Pauză
15.00	Studiu în clasă
16.30	Pauză
17.00	Studiu în clasă
18.20	Pauză
18.30	Meditația în capelă
19.00	Rozariul și litania
19.30	Cina
20.00	Pauză
21.00	Întâlniri formative în clasă sau amfiteatru
21.30	Completoriul. Începe silentium până a doua zi după sfânta Liturghie
22.15	Stingerea

• Plimbarea este stabilită pentru zilele de marți și joi, între 13.30 și 15.00, iar duminica între 15.00 și 16.30.
• Întâlnirile formative, de la ora 21.00 la ora 21.25, au loc după cum urmează:
  • luni, întâlnirea are loc în clase, fiind moderată de magistru (se fac propuneri la nivel de clasă, evaluări etc.);
  • marți este program sportiv recreativ;
  • miercuri, seminariștii din anul VI până la anul III vor prezenta în amfiteatru activitățile social-pastorale în care au fost sau sunt implicați;
  • joi, întâlnire în amfiteatru cu câte un membru din echipa formativă sau un preot invitat.

Vineri, ziua cu program spiritual

Ora	Program
6.00	Deșteptarea
6.30	Laudele și Îngerul Domnului
7.00	Sfânta Liturghie cu predică
7.45	Micul dejun
8.30	Ore de curs
12.50	Vizită la Preasfântul Sacrament
13.00	Prânzul
13.30	Pauză
15.00	Studiu în clasă
16.30	Pauză
17.00	Începe adorația euharistică, programul spiritual
18.30	Încheierea adorației, binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament
18.45	Lectio divina pe grupe
19.30	Cina
20.00	Pauză
22.00	Completoriu. Începe silentium
22.45	Stingerea

În Postul Mare, vineri, la ora 17.00, începe Calea Crucii, urmată de adorația euharistică.

Sâmbătă

Ora	Program
7.00	Deșteptarea
7.30	Laudele și Îngerul Domnului
8.00	Sfânta Liturghie cu predică
8.45	Micul dejun
12.50	Vizită la Preasfântul Sacrament
13.00	Prânzul
13.30	Pauză
17.00	Cor
19.00	Rozariul și litania
19.30	Cina
20.00	Pauză
22.00	Completoriu. Începe silentium
22.45	Stingerea

Meditația: fiecare seminarist își va alege timpul dedicat meditației în această zi, pe care îl va comunica părintelui spiritual.

Duminică

Ora	Program
7.00	Deșteptarea
7.30	Laudele
8.00	Micul dejun
9.00–9.30	Lectură biblică
10.00	Sfânta Liturghie
12.50	Ora Medie
13.00	Prânzul
13.30	Pauză
15.00	Plimbare în oraș
16.30	Întoarcerea de la plimbare
17.00	Program recreativ
18.30	Rozariu, Adorație
19.30	Cina
20.00	Program recreativ
22.00	Completoriul. Începe silentium
22.45	Stingerea

Activități pastorale la sfârșit de săptămână

• Anul III se va implica în activități social-caritative în Iași, doar sâmbăta.
• Anul IV se va implica în activități pastorale, liturgice și catehetice în parohiile din Iași, alternativ sâmbăta și duminica.
• Anul V va merge în pastorație în parohii, în afara Iașului.
• Anul VI, după diaconat, se va implica în predicarea cuvântului lui Dumnezeu în bisericile parohiale din Iași.

NB: În ultimul weekend din lună întreaga comunitate seminarială va rămâne în Seminar și va participa la programul comunitar.

Art. 141 § 1. Întârzierea sau absența de la program se va aduce la cunoștința formatorului.

§ 2. În recreație, e bine ca toți seminariștii să părăsească sala de curs și să iasă la mișcare în aer liber. În recreație se vor deschide ferestrele.

§ 3. Programul care se desfășoară în comun începe și se termină împreună.

§ 4. Sunt interzise cu desăvârșire jocurile de noroc.

Art. 142 § 1. Se vor folosi cu moderație aparatele de radio și doar în momentele și locurile permise de programul comunitar.

§ 2. Seminariștii vor urmări numai acele emisiuni care le sunt într-adevăr folositoare și nu prezintă niciun pericol pentru viața spirituală și pentru vocația lor.

Art. 143 Programul la sala de mese începe și se termină în comun, cu excepția micului dejun.

Art. 144 Seminariștii vor păstra cu mare grijă regula tactus.

Art. 145 În afara vacanțelor, seminariștii pot merge acasă, în familie, în următoarele cazuri:

• decesul uneia dintre rudele apropiate: părinți, frați, surori, bunici;
• căsătoria fraților sau a surorilor;
• cazuri speciale: eliberare de cărți de identitate, testament etc.

Art. 146 Plecările în străinătate vor fi aduse la cunoștința episcopului.

Art. 147 Cu prilejul plimbărilor, se recomandă să se facă vizite la muzee, case memoriale, biserici sau alte obiective turistice.

Art. 148 § 1. Internarea în spital sau în clinici speciale se face cu aprobarea formatorului și în urma indicațiilor medicului. Se recomandă ca tratamentele care nu sunt urgente să fie făcute în timpul vacanțelor.

§ 2. Se recomandă ca seminariștii aflați în spital să fie vizitați de unii dintre colegii lor.

Art. 149 În timpul vacanțelor, seminariștii au datoria:

1. să se comporte în spirit de caritate și cu respect față de cei din propria familie, față de membrii comunității parohiale și față de toți oamenii și să dea un exemplu bun tuturor;
2. să fie dispuși la îndeplinirea cu bucurie a eventualelor servicii cerute de la ei de către părintele paroh;
3. să consacre zilnic timp suficient pentru meditație, pentru lecturi folositoare și pentru studiu;
4. să evite cu multă grijă companiile și distracțiile care nu sunt recomandate și care pot deveni periculoase pentru vocația lor;
5. să participe zilnic la sfânta Liturghie și să îndeplinească programul spiritual specific seminariștilor;
6. când vor pleca din localitate, îl vor anunța pe părintele paroh.

Capitolul VI. RECOMPENSE ȘI SANCȚIUNI

Art. 150 Seminaristul poate fi recompensat pentru rezultatele deosebite obținute la învățătură, pentru participarea activă la diferite munci desfășurate spre binele comunității, precum și pentru comportare exemplară, prin:

• evidențieri la nivelul anului de studiu;
• premii anuale sau ocazionale;
• burse.

Art. 151 Pentru neîndeplinirea obligațiilor seminariale și pentru încălcarea normelor disciplinare, seminaristul poate primi următoarele sancțiuni, în raport cu gravitatea abaterilor săvârșite: a) atenționare; b) micșorarea notei la purtare; c) avertisment; d) exmatriculare.

Art. 152 § 1. Exmatricularea. Din cauza unor abateri sau probleme grave, parcursul formativ al unui seminarist poate fi întrerupt definitiv sau pentru o perioadă determinată.

§ 2. Circumstanțele în care superiorii iau această decizie pentru un seminarist pot fi următoarele:

1. are un comportament și convingeri ce contravin moralei și doctrinei catolice, precum și programului de formare din seminar;
2. încalcă regulamentul în mod grav;
3. provoacă certuri și neînțelegeri în rândul colegilor;
4. îi îndeamnă pe alții la abateri grave de la regulament și de la dispozițiile formatorilor;
5. se îmbolnăvește grav, fie fizic, fie psihic, fără șanse de a se vindeca, așa încât va fi imposibil să îndeplinească bine obligațiile sacerdotale;
6. obține rezultate foarte slabe la învățătură;
7. are comportamente care contrazic castitatea și viața de celibat solicitate preotului catolic.

§ 3. Studenții care se retrag temporar pentru motive întemeiate sau care sunt exmatriculați pentru o perioadă, în cazul în care conducerea Seminarului este de acord, au posibilitatea să revină. Ei sunt îndemnați să trăiască într-un climat de credință, iar alături de cererea de reprimire în Seminar, vor trebui să prezinte și o recomandare din partea părintelui paroh sau a unui preot care i-a însoțit în această perioadă.

Art. 153 Prezentul Regulament a fost aprobat de episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iași, prin decretul episcopal nr. 2523, din data de 24.09.2021.