Acolo unde găsești oameni ai lui Dumnezeu, oameni plini de bunătate și iubire, nu ai cum să nu te simți acasă în mijlocul lor, după cum spune și proverbul: „Omul sfințește locul”; iar acest lucru l-am experimentat pe deplin. De aceea, dacă ar fi să sintetizez într-un singur cuvânt experiența anului pastoral desfășurat în Parohia Romano-Catolică din Șcheia, acel cuvânt ar fi Acasă. Aparent nu este puțin lucru să spui „acasă” unui loc pe care nu îl cunoști, unor oameni pe care nu i-ai mai văzut înainte; însă când îți dai seama cu adevărat că omul sfințește locul prin viața lui de credință, prin disponibilitatea și simplitatea lui, prin grija și iubirea lui față de cel care vine la el, nu ai cum să nu te simți acasă.
Pentru mine anul pastoral a fost o binecuvântare din partea lui Dumnezeu și o ocazie de a crește învățând, atât de la cei mai mari, cât și de la cei mai mici, multe lucruri bune. Activitatea principală am desfășurat-o la Centrul de zi pentru copii „Fericita Clara”, în colaborare cu surorile, alături de copiii care frecventau centrul de luni până vineri. Acolo, petrecând timp cu copiii, am învățat din nou să fiu copil, să privesc lumea prin ochii de copil, dar și să le vin în ajutor prin diferite activități, începând de la pregătirea temelor pentru școală până la organizarea a tot felul de jocuri educative și distractive.
Însă activitatea mea nu s-a rezumat doar la prezența în mijlocul celor de la centru, ci am prins și pulsul vieții pastorale din cadrul parohiei, bucurându-mă de mult sprijin, ajutor și încredere din partea părintelui paroh care m-a însoțit în această perioadă cu multă dragoste paternă. Este foarte importantă relația bună dintre un paroh și un seminarist într-o astfel de situație, iar eu m-am bucurat pe deplin că am avut parte de o colaborare deosebită.
Printre activitățile parohiei m-am ocupat de catehezele pentru copii, de pregătirea pentru Prima Sfântă Împărtașanie a copiilor de clasa a II-a și a III-a, dar și de toate activitățile unde eram solicitat să îmi aduc contribuția, cum ar fi activitățile liturgice, dar și cele administrative.
Din această exeperiență am învățat că orice activitate ai face, în orice loc ai fi, un lucru este foarte important: să ai disponibilitate și să fii pasionat de ceea ce faci, iar tot ceea ce faci să faci ca pentru Dumnezeu. În cele din urmă mulțumirea interioară, poate chiar și exterioară, va fi pe măsură.
Și dacă găsești oameni ai lui Dumnezeu, în orice loc ai merge, îți vei da seama că omul sfințește locul și că locul în care te afli îți va deveni în mod direct Casă și te vei simți Acasă. Acestea sunt cuvintele prin care aș putea rezuma tot ceea ce a însemnat anul pastoral în viața mea.
Ionuț Minac