Ai auzit azi acel Glas? Ai auzit cum te cheamă? Ai auzit șoapta tainică a Creatorului? Sau ești prea ocupat ca să asculți? Sau poate pui mai mult accent pe treburile zilnice: cursuri, serviciu, lucrări? Sau poate nu ai timp să îl asculți?

Ascultă, omule! Ascultă glasul Lui! Ascultă ce vrea să îți spună! Ascultă căci El îți vrea binele! Fă-ți timp printre toate ocupațiile tale și ascultă ce îți șoptește El! Ascultă-l pentru că vrea să vorbească inimii tale! Vrea să îți spună cum să îl iubești, vrea să îți spună să îl urmezi zilnic pe calea suferinței, pe calea binelui, vrea să îți spună că te vrea în armata Lui ca să poată lupta împotriva Răului! Tu poate te crezi mic, te crezi neputincios, te crezi păcătos, nu te crezi în stare să Îl iubești, să Îl urmezi, să lupți în armata Lui, dar să știi că el nu te vrea perfect de la început, pentru că el te va perfecționa, te va ajuta să devii mai bun, dar, pentru moment, urmează-L așa cum ești! Poate te întrebi: „cum să Îl ascult? Unde vorbește? Nu îl aud!” Îți spun, dragă creștinule, că El nu vorbește în zgomot, El nu vorbește în muzica pe care o asculți, El nu vorbește în serialul pe care îl urmărești, nu vorbește în jocul pe care îl joci sau în sportul pe care îl practici, ci EL vorbește în liniștea sufletului tău, vorbește în adierea unei brize răcoaroase de toamnă, vorbește foșnetul frunzelor gălbui căzute pe pământ, vorbește în liniștea tainică a sacramentului Euharistiei! Este adevărat că nu suntem tot timpul atenți, nici eu, nici tu! Nu suntem atenți și Îl reducem la tăcere. Îl facem să tacă! Nu îl lăsăm să voarbească pentru că avem ceva mai important de făcut decât să stăm câteva clipe și să Îl ascultăm. Dar atunci El plânge, plânge pentru că ne iubește, ne iubește așa de mult și nu vrea să pierim, nu vrea să ne condamnăm singuri! Vrea să ne tragă afară din întunericul provocat de zgomotul pe care îl iubim așa de mult!

În psalmul 8 se spune așa de frumos că ne-a creat cu puțin mai mici decât pe îngeri și ne-a încununat cu măreție, ne-a oferit demnitatea de fii ai Lui, o demnitate așa de mare, pe care, creștinule, de multe ori o lăsăm deoparte, o aruncăm și ne lăsăm atrași de plăceri efemere, de lucruri trecătoare și Îl facem să plângă, să sufere, mai adăugăm o lovitură de bici pe spatele Fiului Său care a venit pentru noi, pentru mine, pentru tine!

Ascultă, creștinule astăzi glasul Lui! Nu fii încăpățănat și lasă-L să vorbească inimii tale, să îți aline suferința provocată de păcat! Lasă-L să te mângâie în suferințele tale! Ascultă, omul astăzi glasul Lui! Ascultă-L azi, pentru că poate odată vei vrea să îl asculți, dar poate va fi prea târziu pentru tine!

Omule, îți spun: fă liniște și ascultă ce vrea Domnul să îți spună!

Timaru Laurențiu-Daniel