„Moartea l-a înghițit, dar ea însăși a fost înghițită de el; a luat un trup și s-a întâlnit cu Dumnezeu; a luat pământ și a întâlnit cerul”
(Sfântul Efrem Sirul, Imnuri despre Înviere, sec. IV).

Prin lumina Învierii, Dumnezeu deschide pentru omenire un drum nou, un drum al speranței care nu se stinge.
Trăim într-o perioadă marcată de războaie, nesiguranță și oboseală interioară, în care inima omului rămâne adesea blocată acolo unde nu mai vede speranță. Și totuși, Cristos cel înviat este prezent și ne spune că Dumnezeu vine tocmai în acest loc, deschizând din interior drumul vieții. Învierea sa ne ridică din ceea ce pare fără ieșire, ne eliberează de frică și ne învață să nu ne temem nici de moarte, nici de viață, ci să trăim în lumina unei speranțe care nu se stinge. În Cristos cel înviat, chiar și mormintele noastre, durerile, rănile și temerile noastre, pot deveni locuri ale prezenței sale, adevărate tabernacole ale speranței.
În acest an pastoral diecezan, chemați să redescoperim că Euharistia ne hrănește speranța, suntem invitați să trăim fiecare sfântă Liturghie ca loc al întâlnirii vii cu Domnul și ca izvor de putere pentru drumul vieții (cf. Mesajul pastoral al Episcopului Iosif Păuleț, 2025–2026).
Fie ca lumina Paștelui să vă însoțească și să vă întărească în credință și speranță.
Cu rugăciuni de mulțumire și binecuvântare, în numele comunității Seminarului Mare Diecezan din Iași,

Pr. Ștefan Lupu,

Rector