Sub cerul liber, în seara zilei de marți, 31 martie 2026, numeroși credincioși din Iași s-au adunat la poalele dealului Cetățuia pentru a retrăi ultimele clipe din viața pământească a lui Isus. Nu a fost doar o procesiune, ci o însoțire a Mântuitorului pe drumul greu al Crucii sale.
Momentul de rugăciune a început la ora 20:00, având în frunte o cruce luminoasă purtată de tineri și flancată de torțe aprinse. Mulțimea a urmat acest semn al jertfei, transformând potecile dealului într-un spațiu al reculegerii prin cântece și rugăciune.
Un element central al celebrării l-au reprezentat meditațiile de la cele 14 stațiuni, citite de reprezentanți ai diverselor comunități și instituții religioase din oraș. Programul a fost structurat astfel:
• Stațiunile I și II: Catedrala Romano-Catolică;
• Stațiunile III și IV: Parohia „Sfânta Tereza”;
• Stațiunile V și VI: Parohia „Sfântul Anton”;
• Stațiunile VII și VIII: Institutul Teologic Romano-Catolic (ITRC);
• Stațiunile IX și X: Liceul Pedagogic;
• Stațiunea XI: Congregația „Don Orione”;
• Stațiunea XII: Surorile Providenței (Trei Sarmale);
• Stațiunea XIII: Congregația „Don Guanella”;
• Stațiunea XIV: Comunitatea din Horpaz.
Tema centrală a meditațiilor din acest an a subliniat prezența constantă a lui Cristos în viața cotidiană. Mesajul transmis a fost unul de speranță: nu suntem niciodată singuri pe drumul vieții; Mântuitorul ne însoțește prin intermediul celor de lângă noi Fie că e vorba de părinți, frați sau prieteni, nu suntem niciodată singuri. Această perspectivă i-a ajutat pe participanți să simtă, la nivel personal, că parcurg drumul Crucii alături de Isus.
Deși condițiile meteorologice au fost nefavorabile, acest lucru nu a stăvilit entuziasmul credincioșilor. Calea Crucii pe dealul Cetățuia a devenit deja o tradiție consolidată, atrăgând de la an la an tot mai mulți tineri și credincioși.
Evenimentul s-a încheiat într-o notă de recunoștință pentru darul rugăciunii comune. Participanții au plecat spre case cu dorința de a fi „discipoli în lume”, asumându-și rolul de a fi lumină, sprijin pentru semeni și, mai presus de toate, de a rămâne uniți într-o singură inimă.
Ciobanu Cosmin-Ionuț, anul VI
