I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse Cristoase, astăzi lumina ta, izvor de viață și de bucurie, strălucește în noi! Dă-ne Duhul tău de iubire și de adevăr, pentru ca asemenea Mariei Magdalena, lui Petru și lui Ioan, să știm și noi să descoperim și să tâlcuim în lumina Cuvântului semnele vieții tale divine prezente în lumea noastră și să le primim în credință, ca să trăim mereu în bucuria prezenței tale lângă noi, chiar și atunci când totul pare învăluit în întunericul tristeții și al răului. Amin”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 20,1-9):
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”. 3 A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, 7 dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; 9 pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?
Isus este protagonistul relatării, deși nu apare personal.
v.1: „Prima zia săptămânii” moștenește la creștini sfințenia sabatului ebraic. Pentru creștini este începutul noului timp, ziua memorială a învierii, „ziua Domnului” (dies Domini, duminica). Suntem în primele ore ale dimineții, când lumina e slabă – se evidențiază contrastul simbolic între întuneric (lipsa credinței) și lumină (primirea evangheliei învierii).
Diferit de sinoptici (cfr Mc 16,1; Lc 24,1), nu se arată motivul venirii Mariei Magdalena la mormânt: este vorba, probabil, de plânsul funebru (cfr Mc 5,38).
„Piatra fusese luată”, îndepărtată: verbul „a lua” ne trimite la In 1,29: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Pentru evanghelist piatra este semnul material că moartea și păcatul au fost „ridicate” de către învierea lui Isus.
v.2: Magdalena aleargă la cei care împărtășesc cu ea iubirea față de Isus, precum și suferința pentru moartea atroce. Ei erau singurii care nu au fugit.
Titlul de „Domn” implică recunoașterea divinității și evocă atotputernicia divină. Era folosit de către creștini pentru Isus Cel Înviat.
v.4: Graba ucenicilor arată neliniștea pe care o trăiesc acești discipoli. Faptul că „celălalt discipol” se oprește este mai mult decât un gest de curtoazie sau de respect față de un bătrân: este recunoașterea tacită și pacifică a întâietății lui Petru în grupul apostolic. Este un semn de comuniune.
v.6-7: Nici un hoț nu ar fi pierdut timp să îndepărteze giulgiurile de pe un cadavru, să le așeze, să le împăturească.
v.8: Deși în românește este același verb „a vedea”, textul original folosește trei termeni diferiți: pentru Magdalena, Petru și „celălalt discipol”, lăsându-ne să înțelegem o creștere a profunzimii spirituale ale acestui „a vedea”, care culminează cu credința celuilalt discipol.
Binomul „a vedea și a crede” este foarte semnificativ și este referit exclusiv credinței în învierea Domnului (cfr 20,29), pentru că era imposibil de crezut înainte ca Domnul să fi murit și să fi înviat (cfr 14,25-26; 16,12-15).
v.9: Se referă, evident, la toți ceilalți discipoli. Și pentru cei care au trăit alături de Isus a fost dificil să creadă în El. Și pentru ei, la fel ca pentru noi, singura poartă care ne permite să trecem pragul credinței autentice este cunoașterea Sfintei Scripturi (cfr Lc 24,26-27; 1Cor 15,34; Fap 2,27-31) în lumina faptelor învierii.
IV. Contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul și împărtășește cu ceilalți
– Ce înseamnă concret pentru noi „să credem în Isus Cel Înviat”?
– Ce dificultăți întâmpinăm în acest sens?
– Învierea îl privește numai pe Isus, sau este fundamentul credinței noastre?
– În viața de fiecare zi avem privirea lui Petru (vede faptele, dar se oprește la ele: moartea și îngroparea lui Isus), sau a lui Ioan (vede faptele, dar descoperă în ele semnele unei vieți noi)?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulțumire, cerere
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
El trebuia să învie din morți.
