Lectio divina

Duminica a III-a Timpul Pascal

Duminica a III-a Timpul Pascal
Distribuie
Facebook LinkedIn Email

Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o și explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ți asculta glasul în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în cei săraci și suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale și să dăm mărturie că Tu ești viu în mijlocul nostru. Amin.

  1. Lectio:

·  Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 24,35-48

În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!” 37 Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!” 40 Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, Isus le-a spus: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucată de pește fript. 43 Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile 46 și le-a spus: „Așa este scris: Cristos trebuia să sufere și să învie din morți a treia zi 47 și să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veți fi martorii acestor lucruri”.

• Caută să înțelegi ce spune textul:

Suntem în seara celei de-a opta zile, care pentru evanghelistul Luca a început cu mormântul gol și se termină cu Înălțarea. Ucenicii de la Emaus, întorși la Ierusalim, au alergat înapoi la cei unsprezece și istorisesc experiența lor. Ucenicii par a fi acceptat mesajul principal al mormântului gol: Isus a învins moartea. Și în timp ce vorbesc despre el, Isus stă în mijlocul lor oferindu-le salutul păcii. Dacă prima apariție a lui Cristos pe drumul spre Emaus a împiedicat fărâmițarea comunității, această apariție reconstituie comunitatea în jurul lui. Isus se vine fără evenimente spectaculoase și oferă ucenicilor pacea și binele, darurile Tatălui. Sensul prezenței Sale, când El stă în centrul comunității este pacea, care-i simțirea cea mai profundă. Pacea e semnul armoniei, e întâlnirea dintre orice făgăduință a lui Dumnezeu cu orice dorință a omului. Isus e o prezență care dă pace și liniște. Pacea biblică este tot binele. Când omul Îl pune în centrul vieții sale pe Cristos, experimentează pacea, armonia deplină, care este simțirea cea mai frumoasă, e satisfacția oricărei dorințe. Dar acestei păci apostolii răspund „plini de frică și spaimă”: înspăimântați – pentru că au recunoscut că e Isus – dar și plini de frică, pentru că spun „acesta e un spirit”, o nălucă (o fantasmă), deci nu cred. Ei sunt încă atât de plini de fricile lor – alimentate de cruce – și până când nu înțeleg crucea ca fiind semnul maxim al iubirii lui Dumnezeu care biruie răul nostru -noi care-L punem pe cruce – prin binele Său, prin faptul că El dă tuturor oamenilor întreaga Sa viață și iubire, nu pot crede în Cel Înviat.

Evanghelistul Luca subliniază învierea trupului lui Isus. Acest fapt pentru greci nu era ceva bun, căci ei disprețuiau trupul și numai spiritul conta. Tocmai de aceea în acest text sunt angajate toate simțurile, de la cel vizibil, adică vederea, la cel profund, ascultarea; la unul mai profund, atingerea, până la mâncare (gustul). Se poate presupune că simțul fundamental este cel trecut cu vederea, dar la care se face referire la sfârșit, când spune: „Voi veți fi mărturisitorii Mei”. Adică în măsura în care creștinii sunt pătrunși de Duhul Său, ei sunt mireasma bună a lui Cristos (2Cor. 2,14).

Sensul întregii Evanghelii e exprimat foarte pe scurt: „Trebuie să se împlinească tot ceea ce e scris în Lege, în profeți și în psalmi despre Mine”. Isus vrea să-i ajute pe discipoli să înțeleagă nu atât învierea, ci premisa Învierii, care-i crucea. El învie nu în ciuda faptului că a fost răstignit, ucis și a murit, ci a înviat pentru că a murit.

II.        Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine și împărtășește cu alții rodul meditației.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtășire:  

   –  Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

III.        Oratio et contemplatioRoagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de a-l recunoaște pe Isus cel Înviat în proclamarea Scripturii și la frângerea pâinii.

IV.        Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit și ia decizii conforme cu acest cuvânt.