Invocă-l pe Duhul Sfânt

     Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

     1. Lectio

     Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 24,13-35

     În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. ¹⁴ Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. ¹⁵ Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. ¹⁷ El le-a spus: “Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. ¹⁸ Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: “Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” ¹⁹ El le-a zis: “Ce anume?” Ei au spus: “Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. ²⁰ Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. ²¹ Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! ²² Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă ²³ şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. ²⁴ Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. ²⁵ Atunci le-a spus: “O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! ²⁶ Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” ²⁷ Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. ²⁸ Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. ²⁹ Dar ei l-au îndemnat insistent: “Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Iar ei spuneau unul către altul: “Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” ³³ Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, ³⁴ care le-au zis: “Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. ³⁵ Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

     2. Caută să înţelegi ce spune textul:

     Mulți autori consideră acest fragment drept una dintre cele mai frumoase pagini din Evanghelia lui Luca și din întregul Noul Testament. Acest episod indică dificultatea reală a ucenicilor de a primi vestea Învierii, un eveniment care nu poate fi acceptat până când Cel Înviat nu îl dăruiește pe Duhul Sfânt și credința. Structura episodului are patru părți principale:

• 24, 13-24: Isus caută să cunoască motivația stării de tristețe a ucenicilor, care deși au auzit vestea adusă de femei (24,9-11) pleacă spre satul Emaus. Isus cel Înviat ia inițiativa și se apropie de aceștia, chiar dacă ei nu îl recunosc. Vederea celui Înviat este de fapt condiționată de doi factori: inițiativa lui Cristos și darul credinței. Cei doi ucenici cunosc Scriptura, precum și vestea adusă de femei, însă refuză scandalul crucii

• 24, 25-27: Isus îi luminează pentru a înțelege că Scriptura întreagă vorbește despre El, despre pătimirea și învierea Lui. Întreaga Scriptură este un comentariu al crucii înțeleasă drept revelarea slavei lui Dumnezeu.

• 24, 28-32: Isus frânge pâinea în casa ucenicilor și aceștia îl recunosc. După ce a explicat Scriptura, Isus poate să își ofere acum trupul realizând gestul care îi sintetizează întreaga viață: frânge pâine și o dăruiește. Darul Euharistiei le deschide ochii ucenicilor pentru a-l recunoaște.

• 24, 33-35: Cei doi ucenici se întorc la Ierusalim și își împărtășesc experiența cu comunitatea celorlalți ucenici.

II. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire: 

– Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

III. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de a-l recunoaște pe Isus cel Înviat în proclamarea Scripturii și la frângerea pâinii.

IV. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.