I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Îți mulțumesc, Doamne, pentru că îți dai viața pentru mine; îți mulțumesc, pentru că în pofida trădării mele mori și îți verși sângele, pentru ca să am viață veșnică; Dă-mi forță ca să nu te pierd și ajută-mă ca în fiecare zi să mă asemăn un pic mai mult cu tine. Isuse, îți mulțumesc pentru că ești Învățătorul meu; Isuse, vreau să fii Domnul; Isuse, te recunosc ca unicul Domn! Amin”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (Mt 26,14-56)
14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei 15 și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți. 16 Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”. 18 El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. 25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
26 Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”. 27 Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți, 28 căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”. 30 Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei».
32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. 33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34 Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. 37 Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
39 Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”.
40 Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? 41 Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 46 Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”. 49 S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins. 51 Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”. 55 În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?
vv. 14-16: Iuda motivat de iubirea sa de bani, ambiție, egoism, frică sau necredință în Isus, a decis să-l predea și face asta pentru o sumă foarte mică, așa cum este cantitatea de 30 de shekels (monede) de argint, același preț care se plătea drept compensație pentru un sclav.
vv. 20-30: Isus îi trimite pe discipoli la Ierusalim pentru a face pregătirile necesare pentru cina de Paște, care era parte din tradiția iudaică, la începutul sărbătorii Paștelui. La cină se mânca numai pâine azimă; de asemenea nu se putea ține pâine dospită în case, de vreme ce aceia care o aveau erau excluși. Această tradiție a fost dată de Dumnezeu lui Moise și Aron pentru poporul lui Israel (Ex 12,14-20).
Însă de data aceasta Isus îi trimite să pregătească aceea care va fi ultima „sa” cină, Paștele „său”, în care se vor împărți trupul său și sângele său, pentru a da astfel mântuire întregii omeniri, rămânând în felul acesta ca o instituție perpetuă pentru toate generațiile (Ex 12,14).
Stând la masă cu discipolii săi, Isus dă o veste: că unul dintre cei care întinge pâinea în același blid cu el îl va trăda, pentru a-l da în mâinile dușmanilor săi. Iuda nu a înțeles că acest Isus care stătea la masă cu el, era Mântuitorul. Isus îi răspunde spunând „tu ai zis”, declarând astfel că el deja știa cine era cel care îl va trăda și afirmându-i că a ieșit din gura lui păcatul care după aceea îl va apăsa.
Sângele care se va vărsa pe cruce va sigila noua alianță anunțată de profeți, care este izvorul mântuirii pentru cel care o acceptă.
vv. 31-35: Pentru Matei este foarte important să arate legătura care există între Vechiul și Noul Testament. Menționează citatul lui Isus „Voi bate păstorul și oile din turmă se vor risipi” scris de Zaharia. Astfel demonstrează că el era cel în care se împlinea ceea ce s-a profețit în Vechiul Testament. Trebuie să observăm că Isus profețește tăgăduirea lui Petru, însă nu numai abandonul lui Petru, ci și abandonul celorlalți discipoli, așa cum vedem mai departe în text.
vv. 36-46: Simțind Isus că momentul său cel mai dificil este din ce în ce mai aproape, merge să se roage și ia cu el trei dintre discipolii săi pentru ca să-l însoțească; îi invită să se roage pentru ca să poată suporta ceea ce urma să se întâmple, însă ei adorm. Isus este trist și pe lângă asta este singur: cei care spun că îl iubesc nu pot nici măcar să vegheze.
vv. 47-56: Iuda se apropie de Isus, îl sărută și îl numește prieten; aceste semne de afecțiune denotau simpatie între iudei, însă Iuda le folosește pentru a-l trăda pe Isus. Pentru ce Isus îl numește prieten deși știa că l-a trădat? Isus, înainte de a începe Pătimirea sa, ne demonstrează că el nu simte supărare, nici față de cel care îl trădează, el moare pentru toți, până și pentru cel care îl trădează.
IV. Contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul și împărtășește cu ceilalți
a. L-am schimbat pe Isus cu câteva monede?
b. Cu faptele mele, am tăgăduit că sunt un discipol al lui Isus?
c. Îl recunosc pe Isus ca Mesia, ca Domnul meu?
d. Mă las dus, la fel ca Iuda, de egoism, invidie, ambiție, până acolo încât să vând ființele pe care le iubesc?
e. De câte ori am adormit când Domnul mi-a cerut ceva?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulțumire, cerere
Psalmul 16 (15) Dumnezeu este moștenirea noastră în veci.
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
„Prietene, pentru aceasta ai venit!”
