- Invocă-l pe Duhul Sfânt
Doamne, Părinte ceresc, care l-ai trimis pe Fiul tău pentru a ne face părtași de preoția sa regească, revarsă asupra noastră lumina Duhului Sfânt pentru ca să înțelegem că a sluji înseamnă a domni, și că dăruindu-ne viața fraților dăm mărturie despre Cristos, primul născut dintre cei morți și regele regilor. El care viețuiește și domenște în toți vecii vecilor. Amin.
II. Lectio: Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu – Matei 25,31-46
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei sale. 32 Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărți pe unii de alții așa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, 36 gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine!” 37 Atunci îi vor răspunde cei drepți, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la tine?” 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut”.
41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui! 42 Căci am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, 43 am fost străin și nu m-ați primit, gol și nu m-ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare și nu ți-am slujit?” 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, cei mai mici, mie nu mi-ați făcut”. 46 Și vor merge aceștia în chinul veșnic, iar cei drepți, în viața cea veșnică”.
• Caută să înțelegi ce spune textul:
Sf. Tereza de Avila spunea că „sfințenia nu constă în a face zi de zi lucruri și mai dificile, ci în a face acele lucruri cu și mai multă iubire”. Scena judecății finale ne dezvăluie măsura înaltă a sfințeniei: iubirea concretă a celor nevoiași, care este de fapt slujirea lui Cristos. Regele declară că faptele de milostenie făcute sau refuzate celor nevoiași, îl privesc în mod direct pe el. Este interesantă surpriza celor judecați: „Când te-am văzut străin și (nu) te-am slujit?” Cel nevoiaș, săracul căruia îi lipsesc cele necare pentru o viață demnă este „sacramentul” lui Cristos, pentru că Isus a dorit să se identifice cu el (cf. 2Cor 8,9). Aici stă noutatea creștină: Dumnezeul nostru este cel mic căruia îi este sete, foame, e gol, bolnav, închis. Acolo este Dumnezeu!
Descrierea judecății are loc prin menționarea unor detalii care indică simbolic prezența și puterea lui Dumnezeu: Isus este în slavă, împreună cu îngerii săi și este așezat pe tronul de judecată. Aceasta constă în separarea persoanelor adunate înaintea sa și are drept criteriu esențial ajutorarea celor pe care Isus i-a definit frații săi și fiii Tatălui (25,34). Acest rege plin de putere și slavă nu este altcineva decât Isus din Nazaret care în următoarele capitole ale evangheliei va avea de suferit pătimirea și moartea tocmai pentru că s-a identificat cu cei nevoiași, săraci și păcătoși. Isus din Nazaret are și pe cruce și pe tronul slavei aceeași logică: solidaritatea cu frații săi cei săraci. E de notat că doar în puține ocazii Isus îi califică pe oameni drept frații săi: atunci când vorbește despre cei care fac voința Tatălui său (Mt 12,48-50), în această scenă a judecății, și, după înviere, îi cheamă cu acest nume pe ucenicii săi (Mt 28,10).
Unicul criteriu al judecății este așadar primirea concretă și prin fapte a celor excluși pe care i-am întâlnit în viața noastră. Esența vieții creștine nu este așadar un discurs, și nici măcar mărturisirea lui Cristos prin cuvinte (Mt 7,21-23), ci practicarea concretă a iubirii față de cei săraci, de străini și de cei exploatați. De aceea împărăția lui Dumnezeu este acolo unde toți au grijă de cei săraci, unde toți sunt preocupați să se îngrijească de altcineva și nu doar de sine.
- Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine și împărtășește cu alții rodul meditației.
Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtășire:
– Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce? Ce implicații concrete are pentru mine criteriul judecății lui Isus? L-am încoronat pe Isus ca Rege, punându-mă în slujba altuia?
IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul venirii împărăției sale în viața ta, și contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu.
V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit și ia decizii conforme cu acest cuvânt.
