I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Duh al adevărului trimis nouă de Isus ca să ne conducă la tot adevărul, deschide mintea noastră pentru înţelegerea Scripturilor. Tu care coborând asupra Mariei din Nazaret ai făcut din ea un pământ bun în care Cuvântul lui Dumnezeu a putut germina, curăţă inimile noastre de tot ceea ce opune rezistenţă Cuvântului. Fă ca asemenea ei să învăţăm să ascultăm cu o inimă bună şi desăvârşită Cuvântul pe care Dumnezeu ni-l adresează în viaţă şi în Scriptură, ca să-l păstrăm şi să aducă rod prin perseverenţa noastră. Amin”.
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 25,31-46):
31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei sale. 32 Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărți pe unii de alții, așa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii, 35 căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, 36 gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine». 37 Atunci îi vor răspunde cei drepți, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la tine?» 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut». 41 Atunci va spune celor de la stânga: «Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui! 42 Căci am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, 43 am fost străin și nu m-ați primit, gol și nu m-ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare și nu ți-am slujit?» 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, cei mai mici, mie nu mi-ați făcut». 46 Și vor merge aceștia în chinul veșnic, iar cei drepți în viața cea veșnică”.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ţi dea Domnul?
Textul nostru face parte dintr-un lung discurs escatologic (24,1-25,46), care pleacă de la anunţarea distrugerii Ierusalimului, pentru a vorbi despre sfârşitul lumii, ca şi cum cele două evenimente ar fi unul singur.
● Fiul Omului: este o expresie semită care semnifică pur şi simplu o fiinţă omenească dar şi pe Mesia care inaugurează Împărăţia lui Dumnezeu, veşnică şi universală. Aplicarea titlului de „Fiu al Omului” lui Isus este foarte răspândită în evanghelii.
● Isus rege, judecător şi păstor: Matei îi dă lui Isus şi titlul de rege (1,23; 13,41; 16,28; 20,21). Pentru că este Fiul lui Dumnezeu, Isus domneşte împreună cu Tatăl. În text regalitatea Fiului Omului este legată de judecată. Regele era judecătorul suprem. Dar nu este o judecată colectivă ci individuală. Legat de regalitate este şi simbolismul pastoral. Regele era prezentat ca păstor al poporului. Pe vremea lui Isus turmele erau mixte: oi şi capre. Seara erau separate, caprele preferând adăpostul. Oile îi reprezintă pe cei aleşi, deoarece sunt mai valoroase decât caprele şi sunt albe, culoare care indică mântuirea.
● Fraţii mei cei mai mici: În mod tradizional Isus era identificat cu cei săraci şi marginalizaţi; astăzi exegeza citeşte textul în sens ecleziologic. Aici nu ar fi vorba despre filantropie, ci despre răspunsul la evanghelia Împărăţiei, care este vestită de către fraţii lui Isus, nu doar de capii Bisericii, ci chiar de către cei mai nesemnificativi.
Păgânii sunt invitaţi să-i primească pe discipolii lui Isus care le predică evanghelia şi suferă pentru ea, ca şi cum l-ar primi pe Isus însuşi. Creştinii, la rândul lor, sunt invitaţi la ospitalitate faţă de fraţii lor care se fac predicatori itineranţi pentru cauza evangheliei, suferind persecuţii.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală.
a) Care este criteriul separării pe care o face Isus?
b) Cine sunt fraţii cei mai mici cu care se identifică Isus?
c) Cum a demonstrat Isus, în viaţa sa, predilecţia faţă de cei din urmă?
d) Cine sunt fraţii cei mai mici ai lui Isus, pe care îi întâlnesc eu?
e) Sunt capabil să-l văd, să-l iubesc şi să-l slujesc pe Isus în ei?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbeşte cu Dumnezeu
Psalmul 72 (71).
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor şi gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
«Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut».