I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     „O Dumnezeule, Părintele nostru, trezește în noi dorința de a merge cu fapte bune în întâmpinarea lui Cristos care vine, pentru ca să ne cheme alături de el în glorie şi să posedăm împărăția cerurilor. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

     II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 13,33-37):

     ³³ Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul. ³⁴ Așa cum un om, plecând în călătorie, își lasă casa și dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; ³⁵ vegheați, așadar, căci nu știți când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau în zori, ³⁶ ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind. ³⁷ Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheați!”

     III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce înseamnă pentru tine „a trăi într-o atitudine de veghere”?

     „Vegheaţi!” Acesta este cuvântul cheie în acest fragment pe care Biserica îl rezervă pentru prima duminică din Advent. A veghea, a sta atenţi, a aștepta stăpânul casei care trebuie să se întoarcă, a nu adormi. Toate acestea Isus le cere creștinului.

     Aceste patru versete din evanghelia după sfântul Marcu fac parte din discursul escatologic care se găsește în capitolul 13. Aici Isus ne vorbește despre dărâmarea templului şi a orașului Ierusalim.

     La întrebarea iudeilor: „Spune-ne, când se vor întâmpla acestea și care este semnul când toate acestea vor avea să se împlinească?” (Mc 13,4) Isus adoptă stilul apocaliptic iudaic, limitându-se să anunțe semnele care vor însoții acele evenimente (falși cristoşi şi falși profeți care cu înșelăciune vor anunța sfârșitul timpurilor, persecuții, semne în puterile cerului cf. Mc 13, 5-32).

     De aici se înțelege importanța așteptării vigilente şi atente la semnele care ne ajută să primim sosirea „stăpânului casei”. Când el va veni, totul va dispărea: „puterea slujitorilor” (cf. Mc 13, 34), dar şi semnele care ne ajută să ne amintim de bunăvoința sa (templul, Ierusalimul, casa). „Servitorii” şi „portarul” la sosirea stăpânului nu se mai îngrijesc de semne, dar îşi găsesc bucuria în stăpânul însuși: „Iată, mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!” (Mt 25, 6; Mc 2, 19-20).

     Deseori, Isus le cere discipolilor să vegheze. În grădina Măslinilor, înainte de pătimire, Domnul le spune lui Petru, Iacob şi Ioan: „rămâneți aici şi vegheați cu mine” (Mc 14, 34). Vegherea ne ajută să nu cădem în ispită, ne ajută să rămânem treji. În grădina Măslinilor discipolii dorm pentru că trupul este slab chiar dacă sufletul veghează. Cine adoarme se îndreaptă spre ruină, asemenea lui Samson care se lasă adormit, pierzând astfel puterea sa, darul lui Dumnezeu (Jud 16,19). Trebuie să rămânem mereu treji şi să nu adormim, să veghem şi să ne rugăm pentru a nu fi înșelați, începând astfel propria pierzanie (Mc 13,22). De aceea „trezește-te, tu, care dormi, și ridică-te dintre cei morți, iar Cristos te va lumina” (Ef 5,14).

     Întrebări care să ne ajute în reflecția personală.

a) Ce înseamnă pentru tine vegherea?

b) Templul şi Orașul Sfânt erau formele concrete ale alianței între Dumnezeu şi poporul ales. Dar acestea au fost distruse. Care sunt formele concrete ale alianței tale cu Dumnezeu? Crezi că vor avea același sfârșit?

c) Isus ne cere să trecem dincolo de aceste forme şi să ne unim cu el: care lucruri, forme, semne crezi că îţi cere Domnul să le depășești pentru a fi mai aproape de el?

d) Ești adormit? În ce anume?

e) Trăiești mereu în așteptarea Domnului care vine? Adventul reprezintă pentru tine o ocazie care să îţi amintească de dimensiunea așteptării în viața de credință?

     IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbește cu Dumnezeu

Psalmul 96 (95).

     V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor şi gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu.

     VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.

«Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți.» (In 13,17).