I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Duhule Sfânt, vino din cele patru vânturi și suflă peste acești morți ca să trăiască din nou. Vino, Duhule Sfânt, suflă în mintea noastră, în inima noastră, în sufletul nostru, ca să devenim în Cristos o creatură nouă, primiția vieții veșnice. Amin”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 6,37-40):
37 Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, 38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voința mea, ci voința celui care m-a trimis; 39 și aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Pentru că aceasta este voința Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ți spune ție textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
v. 37: Omul este atras de Dumnezeu atunci când ascultă de Fiul cu credință. Prin Întrupare Isus a venit la om; prin credință omul „vine” la Dumnezeu. Este o întâlnire din care izvorăște mântuirea.
v. 38: În acest verset vedem în mod specific natura divină a lui Isus: „m-am coborât din cer”. Obiectivul este să împărtășească omenirii viața. În fragment apare de patru ori cuvântul „voință”. Isus cunoaște voința Tatălui și vorbește despre ea. În trimiterea Sa există conștiința, din partea lui Isus, că aceasta este voința Tatălui. Tatăl, așadar, este „Cel care trimite”; Tatăl nu este Cel care reține pentru sine, este Cel care trimite.
vv. 39-40: Vorbind despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau despre iubirea Tatălui față de Fiul, Ioan nu face altceva decât să reafirme unitatea lui Isus cu Dumnezeu și filiațiunea divină a lui Isus.
În aceste versete găsim o paranteză explicativă a voinței Tatălui: „să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă”. A nu pierde pe nimeni vrea să spună că nu există nimic care să se poată pierde, vrea să spună că totul este darul Tatălui, că nu se poate vorbi despre ceva care să fie al Tatălui fără să afirmăm că este și al Fiului. Nu există nimic în Tatăl care să poată fi declarat pierdut. Dacă noi suntem acest dar, dacă noi am fost constituiți de Tatăl ca dar pentru Fiul, atunci nu există nimic în noi care să se piardă sau care să poată fi declarat pierdut. Logica lui Dumnezeu este aceea în care totul este dar: nu există nimic și nu există nimeni pentru care să se poată spune „lasă-l să se piardă”. Nimic nu trebuie să se piardă. Pe de altă parte e semnificativ faptul că atunci când strâng firimiturile după înmulțirea pâinilor, se spune: „ca să nu se piardă nimic” (In 6,12). Există, deci, o corespondență între slujire și euharistie.
Cuvintele cheie ale evangheliei lui Ioan sunt „a vedea” și „a crede”. A vedea implică și înseamnă automat a crede în Fiul trimis de Tatăl. Prin această atitudine de credință cel credincios posedă deja viața veșnică.
În evanghelia lui Ioan, mântuirea lumii se înfăptuiește deja la prima venire a lui Cristos prin Întrupare și învierea Celui care se lasă înălțat pe cruce. A doua venire a lui Cristos în ultima zi va fi o completare a acestui mister al mântuirii.
„A vedea” și „a crede”, încă o dată, sunt verbele discipolului; a vedea și a crede nu ca o experiență intelectuală, nu doar ca adeziune a minții, ci ca o comuniune cu Domnul. Oricine vede și crede, oricine trăiește condiția de discipol este făcut părtaș la viața veșnică, adică de însăși viața lui Dumnezeu.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală.
a) Ce gânduri am despre Isus?
b) Caut să-l întâlnesc cu ochii credinței, în ascultarea Cuvântului său?
c) Îl accept în viața mea?
d) Îl primesc drept Cuvântul divin care îmi oferă viața veșnică?
e) Cum interiorizez voința Tatălui în viața de fiecare zi?
f) Ce înseamnă pentru mine viața veșnică?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbește cu Dumnezeu [Psalmul 23 (22)].
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor și gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
«Aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni».
