I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     „O, creatorul şi părintele nostru, tu ai voit ca Fiul tău, născut înainte de aurora lumii, să devină membru al familiei umane; aprinde în noi veneraţia faţă de darul şi misterul vieţii, pentru ca părinţii să se simtă părtaşi de rodnicia iubirii tale, bătrânii să le ofere celor mici înţelepciunea lor matură, iar copiii să crească în înţelepciune, evlavie şi har, aducând laudă numelui tău sfânt. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

     II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (Lc 2,22-40):

     ²² Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalím ca să-l ofere Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul» ²⁴ şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».

     ²⁵ Şi iată că era la Ierusalím un om cu numele Simeón; acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israél şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, ²⁸ l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:

     ²⁹„Acum slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, ³⁰ căci au văzut ochii mei mântuirea ta ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³² lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israél!”.

     ³³ Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. ³⁴ Simeón i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israél şi ca semn de contradicţie – ³⁵ ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.

     ³⁶ Era acolo şi Ána, profetesa, fiica lui Fanuél din tribul lui Aşér. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, ³⁷ era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. ³⁸ Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalímului.

     ³⁹ Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galiléea, în cetatea lor, Nazarét. ⁴⁰ Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

     III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?

     După Legea lui Moise/Legea Domnului: E ca un refren care se repetă. Luca amestecă două prescripții ale Legii: purificarea mamei (Lev 12,2-8) la 40 de zile după naştere. Până atunci ea nu se putea apropia de locuri sfinte. Ca jertfă aducea un miel de un an pentru arderea de tot și un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. Dacă nu putea să aducă un miel, trebuia să ia două turturele sau doi pui de porumbel: unul pentru arderea de tot și celălalt pentru jertfa pentru păcat. Consacrarea primului născut era prescrisă de Ex 13,11-16 şi era considerată un fel de “răscumpărare”, şi aici cu oferte de animale, în amintirea ieşirii din Egipt.

     Aici Maria şi Iosif apar ca şi cum şi-ar prezenta/oferi fiul cum se făcea cu jertfele sau cu leviţii. În figura lui Simeon şi a Anei apare Dumnezeu care-şi oferă/prezintă fiul pentru mântuirea lumii.

v. 16- Simeon şi Ana: Figuri profund simbolice. Simeon e unul concentrat pe aşteptare: a trăit ca să ajungă la acest moment. Acum se retrage pentru ca şi alţii să poată vedea lumina şi mântuirea. Ana cu vârsta ei (84=7×12; sau 84-7=77 perfecţiunea dublată) şi cu modul ei de viaţă, completează tabloul. E condusă de Duhul profeţiei şi, aparţinând celui mai mic trib, Aşer, arată că cei mai mici şi fragili sunt mai dispuşi să-l recunoască pe Mântuitorul

v. 18-O sabie care străpunge: În general se interpretează ca o vestire a suferinţei pentru Maria. Trebuie să înţelegem aici Mama ca simbol al Israelului: Simeon intuieşte drama poporului său care va fi sfâşiat de cuvântul viu şi ascuţit al răscumpărătorului (cfr. Lc 12,51-53). Maria îi reprezintă parcursul: trebuie să aibă încredere, dar va traversa dureri, obscuritate, lupte, tăceri crunte. Viaţa lui Mesia suferind va fi sfâşietoare şi pentru Mamă. Dar credinţa este întâlnire şi îmbrăţişare (Simeon), nu idee şi teorie, şi devine vestire făcută altora (Ana).

     IV. Contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul şi împărtăşeşte cu ceilalţi

a) De ce Isus şi Maria trebuie să se supună Legii lui Moise? Oare Maria nu avea conştiinţa nevinovăţiei şi a sfinţeniei sale?

b) Faptele şi bucuria celor doi bătrâni nu ne amintesc de profeţi?

c) Ce poate însemna scena aceasta pentru părinţii de azi?

     V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulţumire, cerere

Poţi folosi textul din Ps 122 (121).

     VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.

Au văzut ochii mei mântuirea ta!