I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeași privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării și morții tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în săraci și suferinzi. Asta îți cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl și l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 5,13-16):
13 Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. 15 Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei sunt în casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?
Isus descrie misiunea comunității. Comunitatea trebuie să fie sare a pământului și lumină a lumii. Sarea nu există pentru sine, ci ca să dea gust mâncării. Lumina nu există pentru sine, ci ca să lumineze drumul. Noi, comunitatea noastră, nu existăm pentru noi înșine, ci pentru alții și pentru Dumnezeu.
v. 13 – Folosind imagini din viața cotidiană, în cuvinte simple și directe, Isus arată care este misiunea și rațiunea de a fi a Comunităților: să fie sare! Pe vremea aceea, pe căldura care era, oamenii și animalele aveau nevoie de multă sare. Sarea era adusă de furnizor în blocuri mari, iar aceste blocuri se puneau în piață, ca să fie consumate de lume. Sarea care rămânea, cădea pe pământ, nu mai folosea la nimic și era călcată în picioare de toți. Isus evocă situația aceasta, pentru a le clarifica discipolilor misiunea pe care trebuie să o desfășoare. Fără sare nu se putea trăi, dar ceea ce rămânea din sare nu folosea la nimic.
v. 14-16 – Asemănarea e clară. Nimeni nu aprinde o candelă ca să o pună sub baniță. O cetate așezată pe munte nu poate să rămână ascunsă. Comunitatea trebuie să fie lumină, trebuie să lumineze. Nu trebuie să se teamă să arate binele pe care-l face. Nu o face ca să se vadă, dar ceea ce face, poate și trebuie să se vadă. Sarea nu există pentru sine; nici lumina nu există pentru sine. Așa trebuie să fie o comunitate: nu se poate închide în sine.
Comunitatea trebuie să fie un centru de iradiere și să arate tuturor semnificația și obiectivul Legii lui Dumnezeu. Comunitatea nu vrea să abolească legea, dar vrea să o ducă la împlinire! (Mt 5,17). Comunitățile nu pot fi împotriva Legii, nici nu pot să se închidă în sine în respectarea legii. La fel ca Isus, trebuie să facă un pas și să arate în practică obiectivul pe care vrea să-l atingă legea, adică practicarea desăvârșită a iubirii. Trăind astfel, vor fi „sare a pământului și lumină a lumii”.
IV. Contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul și împărtășește cu ceilalți
a) Care parte a textului te-a mișcat mai mult? De ce?
b) Ce înseamnă sarea în viața ta? După mine, sarea este bună…
c) Eu sunt sare? Biserica este sare? Comunitatea noastră este sare?
d) Ce înseamnă pentru tine lumina?
e) Ce reprezintă parabola luminii pornind de la aplicația pe care o face Isus?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulțumire, cerere
Poți folosi textul din Ps 27.
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
Ei să vadă faptele voastre bune…