Duminică, 19 octombrie 2025, la ora 11:00, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași, a avut loc o celebrare plină de bucurie și emoție: șapte studenți teologi au fost hirotoniți diaconi prin impunerea mâinilor Preasfințitului Iosif Păuleț, episcop al dicezei de Iași.

Sfânta Liturghie a fost un moment de mare intensitate spirituală, la care au participat preoți formatori, profesori ai seminarului, precum și alți preoți din dieceză și din străinătate, alături de colegi, familii, rude, oaspeți veniți din afară și credincioși din diferite parohii.

În cadrul ritualului hirotonirii, pr. Ștefan Lupu, rector al Seminarului Diecezan „Sfântul Iosif”, împreună cu echipa formativă a seminarului, i-a prezentat pe candidații la treapta diaconatului. La întrebarea episcopului, prevăzută de ritual: „Știi că sunt vrednici?”, rectorul a răspuns cu convingere: „Au fost aflați vrednici!”, exprimând astfel rodul anilor de formare umană, spirituală, intelectuală și pastorală.

În omilia sa, PS Iosif Păuleț a subliniat că „chemarea la diaconat nu este o chemare la onoare, ci o chemare la slujire”. El a amintit că numărul celor hirotoniți – șapte – evocă alegerea primilor șapte diaconi din Biserica primară, simbol al slujirii pline de dăruire și disponibilitate.

În contextul anului pastoral, intitulat „Euharistia ne hrănește speranța”, episcopul a subliniat că orice slujire autentică izvorăște din comuniunea cu Cristos prezent în Euharistie. În acest sens, PS Iosif l-a oferit ca model pe sfântul Carlo Acutis, primul sfânt milenar, care a trăit din iubirea față de Euharistie și spunea adesea: „Euharistia este autostrada mea spre cer”.

La încheierea Sfintei Liturghii, episcopul i-a felicitat pe noii diaconi, adresându-le un cuvânt de încurajare și încredințându-i misiunii lor viitoare. El a menționat țările în care aceștia vor fi trimiși să slujească, în spirit de comuniune universală: Kenya, Austria, Irlanda, România, Franța și Italia.

Cuvintele noilor diaconi sunt o mărturie vie a lucrării lui Dumnezeu în sufletul celui care se lasă modelat de har. Într-o simplitate luminoasă, fiecare dintre ei a exprimat bucuria slujirii și încrederea deplină în Domnul care i-a chemat:

• „Încep, înainte de toate și mai presus de toate, prin a-i mulțumi pentru darul ordinului sacru al Diaconatului, dar pe care mi l-a făcut fără niciun merit din partea mea. Pentru mine, această slujire reprezintă o primă destinație după un drum îndelungat de căutare, reflecție și rugăciune. Acum, după hirotonire, vreau să fiu mereu fidel misiunii la care Dumnezeu m-a făcut părtaș și să-i slujesc cu zel, umilință, disponibilitate dar mai ales cu IUBIRE, atât lui cât și celor pe care îi voi întâlni, îndeosebi pe credincioși din Dieceza de Tarbes-Lourdes, unde îmi voi desfășura slujirea diaconală. Transmit un gând de încurajare tuturor tinerilor care simt că Domnului îi cheamă la sfânta Preoție. Să nu le fie teamă să îi spună «da» lui Cristos, care cheamă neîncetat și pe nume, și care are un plan minunat cu fiecare dintre noi”. – pr. diacon Laurențiu Diac
• „Ziua de 19 octombrie a însemnat pentru mine un moment unic, plin de emoție, bucurie și recunoștință, odată cu primirea diaconatului. În fața episcopului, rostind acel „da” hotărât, am simțit prezența lui Dumnezeu și comuniunea Bisericii, întărită de rugăciunile și susținerea numeroșilor credincioși prezenți. Această zi încununează un drum lung de formare și discernământ, parcurs cu răbdare și încredere în Domnul, în anii de seminar și în experiențele de viață care m-au modelat. Diaconatul nu este un punct final, ci un nou început al slujirii, în care chemarea primită devine o dăruire concretă pentru Biserică și pentru poporul lui Dumnezeu. Mă rog ca Domnul să trimită noi lucrători în via sa și să mă ajute ca, prin viața mea, să-l pot sluji cu iubire, umilință și fidelitate”. – pr. diacon Anton Gal.
• „Pentru mine, hirotonirea diaconală a fost un moment de mare emoție și recunoștință, un pas decisiv în viața mea și în drumul meu de urmare a lui Cristos. În timpul sfintei Liturghii de hirotonire, am fost înconjurat cu căldură de familia mea și de comunitatea din care fac parte. Am simțit rugăciunea, bucuria și sprijinul lor ca pe o îmbrățișare a lui Dumnezeu, care m-a chemat la slujire. Îi mulțumesc Domnului Isus pentru darul acestei chemări și îl rog să mă întărească mereu cu harurile sale, pentru ca slujirea mea diaconală să fie curată, plină de iubire și rodnică pentru Biserica sa. Îmi doresc ca, prin tot ceea ce voi face, oamenii să-l poată întâlni pe Cristos, slujitorul fidel și chipul milostivirii Tatălui” – pr. diacon Iosif Eduard Budău.

Într-un spirit de recunoștiință comună, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest minunat dar făcut Diecezei noastre și pentru toți cei care, prin slujirea lor, fac vizibilă iubirea lui Cristos în lume!

Marcu-Emanuel Talmaciu, Anul IV