I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
O Isuse, tu ești bun şi mare este milostivirea ta, imensă şi emoționantă este tandrețea ta: tu eşti alături de mine în încercări și în ispite. Voi fi capabil să fiu fidel față de Dumnezeu precum ai fost tu? Vino în ajutorul meu pentru că mă simt slab. Deseori uit de tine, nu te ascult, pentru că mă îndoiesc de iubirea ta. Uneori fug de oboseală, de angajările mele; nu mă rog suficient, nu mă opresc pentru a reflecta. Prefer să mă refugiez în activitațile mele. O Isuse, ajută-mă să mă convertesc.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 1,12-15):
12 În acel timp, Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. 13 Acolo a rămas patruzeci de zile și a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau. 14 După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: «S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu este aproape. Convertiți-vă și credeți în evanghelie».
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune:
Ce afirmații putem face cu privire la ispitirile lui Isus?
În primul rând trebuie să ținem cont că ispitirea nu este un păcat. Isus este Dumnezeu și prin urmare nu are păcat. Ispitirea înseamnă a percepe acțiunea Satanei care vrea să depărteze de la drumul lui Dumnezeu, de la bine și de la adevăr. Păcatul înseamnă a con-simți, a fi învins de ispitire.
În al doilea rând trebuie să ținem cont că nu Dumnezeu ispitește, ci Satana, Diavolul, „tatăl minciunii”. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni dat fiind faptul că ispitirea înseamnă a provoca depărtarea de Dumnezeu și de planurile sale.
Este adevărat însă că Dumnezeu permite „încercarea” sau „crucea” în viața noastră. Acest lucru este foarte misterios și de multe ori nu se găsește o explicație „rațională” la realitatea bolii, a catastrofelor, a morții și a suferințelor în general. Dumnezeu permite încercarea în viața noastră pentru ca să fim întăriți în drumul nostru de credință…
Pustiul, în Vechiul Testament are o simbologie multilaterală. Pe de o parte, are o conotație negativă. Este semn al neospitalității, al greutății, al „secetei” asociate cu lipsa de apă și de viață. Pe de altă parte, capătă și un sens pozitiv. Este locul întâlnirii cu Dumnezeu, dat fiind că implică căutarea esențialului, a ceea ce este mai important. Este spațiul necesității de purificare și de întoarcere la esențial și la comuniunea cu Domnul.
Isus predică Vestea Bună referitoare la împărăția lui Dumnezeu care începe să se instaureze. Primele cuvinte rostite de Isus privesc urgența convertirii și credința în Evanghelie.
- Întrebări pentru meditație
– Mă las condus de Duhul lui Dumnezeu?
– Ce tip de „pustiu” experimentez astăzi în viața mea? Ce pustiuri am trăit în trecut? Ce pustiuri pot întrevedea în viitorul meu?
– Care sunt ispitele mele astăzi? Care sunt cursele Satanei pentru a mă depărta de la drum?
– Confund eu ispita Satanei și încercarea lui Dumnezeu? Care este diferența?
– Îl ascult pe Isus care la începutul acestui Post Mare îmi vestește încă o dată „vestea cea bună a Împărăției”?
– Ce implică pentru mine astăzi să mă întorc la Dumnezeu și să mă convertesc cu inima?
IV. Roagă-te: Psalmul 24
V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest început de Post Mare.
