I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
O Isuse, tu eşti bun şi mare este milostivirea ta, imensă şi emoţionantă este tandreţea ta: tu eşti alături de mine în încercări şi în ispite. Voi fi capabil să fiu fidel faţă de Dumnezeu precum ai fost tu? Vino în ajutorul meu pentru că mă simt slab. Deseori uit de tine, nu te ascult, pentru că mă îndoiesc de iubirea ta. Uneori fug de oboseală, de angajările mele; nu mă rog suficient, nu mă opresc pentru a reflecta. Prefer să mă refugiez în activitaţile mele. O Isuse, ajută-mă să mă convertesc.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 1,12-15):
12 În acel timp, Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. 13 Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau. 14 După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: «S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie».
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune:
Ce afirmaţii putem face cu privire la ispitirile lui Isus?
În primul rând trebuie să ţinem cont că ispitirea nu este un păcat. Isus este Dumnezeu şi prin urmare nu are păcat. Ispitirea înseamnă a percepe acţiunea Satanei care vrea să depărteze de la drumul lui Dumnezeu, de la bine şi de la adevăr. Păcatul înseamnă a con-simţi, a fi învins de ispitire.
În al doilea rând trebuie să ţinem cont că nu Dumnezeu ispiteşte, ci Satana, Diavolul, „tatăl minciunii”. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni dat fiind faptul că ispitirea înseamnă a provoca depărtarea de Dumnezeu şi de planurile sale.
Este adevărat însă că Dumnezeu permite „încercarea” sau „crucea” în viaţa noastră. Acest lucru este foarte misterios şi de multe ori nu se găseşte o explicaţie „raţională” la realitatea bolii, a catastrofelor, a morţii şi a suferinţelor în general. Dumnezeu permite încercarea în viaţa noastră pentru ca să fim întăriţi în drumul nostru de credinţă…
Pustiul, în Vechiul Testament are o simbologie multilaterală. Pe de o parte, are o conotație negativă. Este semn al neospitalităţii, al greutăţii, al „secetei” asociate cu lipsa de apă şi de viaţă. Pe de altă parte, capătă și un sens pozitiv. Este locul întâlnirii cu Dumnezeu, dat fiind că implică căutarea esenţialului, a ceea ce este mai important. Este spaţiul necesităţii de purificare şi de întoarcere la esenţial și la comuniunea cu Domnul.
Isus predică Vestea Bună referitoare la împărăția lui Dumnezeu care începe să se instaureze. Primele cuvinte rostite de Isus privesc urgența convertirii și credința în Evanghelie.
- Întrebări pentru meditaţie
– Mă las condus de Duhul lui Dumnezeu?
– Ce tip de „pustiu” experimentez astăzi în viaţa mea? Ce pustiuri am trăit în trecut? Ce pustiuri pot întrevedea în viitorul meu?
– Care sunt ispitele mele astăzi? Care sunt cursele Satanei pentru a mă depărta de la drum?
– Confund eu ispita Satanei şi încercarea lui Dumnezeu? Care este diferenţa?
– Îl ascult pe Isus care la începutul acestui Post Mare îmi vesteşte încă o dată „vestea cea bună a Împărăţiei”?
– Ce implică pentru mine astăzi să mă întorc la Dumnezeu şi să mă convertesc cu inima?
IV. Roagă-te: Psalmul 24
V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest început de Post Mare.