I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     O Isuse, în schimbarea ta la faţă eu contemplu punctul de sosire, forţa care reînnoieşte toate. Aici, întreaga creaţie atinge frumuseţea lui Dumnezeu, realizarea promisiunilor tale. A contempla chipul tău transfigurat înseamnă adevărata viaţă: pentru că „privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în însuşi chipul lui glorios prin Duhul Domnului”(2Cor 3,18). Dar în gloria ta, Moise şi Ilie, dispar, rămâi numai tu, Isuse, singura cale de mântuire. Tu mă îndemni să iau crucea împreună cu tine spre Ierusalim, ca o condiţie obligatorie: prin cruce spre înviere. O Isuse, ajută-mă, prin harul tău, să regăsesc perseverenţa şi curajul de a te urma, de a participa la ascultarea ta, precum ne îndeamnă Tatăl ceresc. Amin.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 9,2-10):

     În timpul acela, după şase zile, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare şi atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le-ar fi putut albi. Şi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus.

     Atunci Petru luând cuvântul a zis: «Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie». De fapt nu ştia ce să spună, atât erau de înspăimântaţi.

     Şi a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: «Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi». Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei. Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morţi. 10 Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta: când va învia din morţi?”.

     III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

     Acest text este o „teofanie”, o relatare a manifestării lui Dumnezeu. Există diferite elemente care ne fac să ne dăm seama că suntem în faţa acestui gen literar: un munte înalt, faptul de a fi singuri, o culoare albă şi strălucitoare aşa cum nimeni pe pământ n-ar fi putut s-o albească, marele profet (Ilie) şi marele legislator (Moise) vorbind cu Isus, norul care stă deasupra lor şi glasul care-l confirmă pe Domnul ca Fiul preaiubit al Tatălui.

     Reacția în fața apariției lui Dumnezeu: uimire (Dumnezeu „mysterium fascinosum”) și teamă (Dumnezeu „mysterium tremendum”).

     Glasul Tatălui din cer îndeamnă la ascultare; ascultarea nu față de o Lege, ci fața de persoana Fiului. În El se poate discerne voința divină.

      În schimbarea la față, Isus dăruieşte ucenicilor săi posibilitatea de a contempla gloria şi puterea sa, gloria Fiului lui Dumnezeu. Dacă ei ştiu deja, după cum le-a spus însuşi Isus, că va suferi şi va muri, tot aşa ştiu (înainte de înviere) că El este Fiul glorios al lui Dumnezeu pe care l-au contemplat atunci când s-a schimbat la faţă, când s-a transformat în manieră orbitoare pe munte.    

• Întrebări pentru meditaţie

· Simt că Isus mă ia pe un „munte înalt” pentru ca să fiu singur împreună cu El?

· Percep eu că schimbarea la faţă poate să aibă loc astăzi în viaţa mea printr-o experienţă puternică de întâlnire cu Isus în rugăciune şi în viaţa sacramentală?

· Unde stau nemişcat astăzi: pe culmea întâlnirii cu Dumnezeu, în valea dezolării şi a suferinţei, la urcarea muntelui pentru întâlnirea cu Domnul?

· Am ispita lui Petru de a rămâne pe „culmea experienţei mistice” a schimbării la faţă şi să nu mă decid să cobor această experienţă la realitatea vieţii mele zilnice?

· Las ca „glasul” Tatălui să confirme o dată şi de o mie de ori că Isus este Fiul său iubit şi predilect?

· Pe drumul de pocăinţă al Postului Mare ce înseamnă a-l asculta pe Isus care-mi spune că va învia?

IV. Roagă-te: Psalmul 115

V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.