Luaţi aminte! Vegheaţi… (Mc 13,33-37)
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Vino, Duhule Sfânt, şi unge-mă.
Revarsă-te cu putere şi dă-mi viaţa nouă.
Trezeşte în mine bucuria. Converteşte-mă şi converteşte comunitatea mea. Fii lumina care mă stimulează la mărturia credibilă. Vino, Duhule Sfânt, în timpul acestui Advent pentru a putea crede şi a vesti că Cuvântul se face trup şi locuieşte între noi. Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul! 34 Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; 35 vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! 37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
Viaţa noastră „se scurge” într-un prezent, însă este condiţionată de trecutul nostru şi chiar de orizontul necunoscut al viitorului. Pe bună dreptate, în această primă duminică din Advent ne ridicăm privirea spre viitor pentru a lua în considerare ultima şi definitiva venire a lui Isus. Ne ridicăm privirea spre viitor pentru a conştientiza că ceea ce este cel mai bun vine de acolo, pentru că vine de la Dumnezeu; pentru că Dumnezeu vine la noi. Prezentul poate să fie dramatic; însă mereu trebuie să fim atenţi şi deschişi la ceea ce vine, la ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi. Pentru aceasta, cererea repetată a lui Isus în evanghelia de astăzi: fiţi prevăzători, treji, vigilenţi, atenţi la viitor. Sau ceea ce este acelaşi lucru: speranţa să fie vie sau să trăim în speranţă.
Legată de tema speranţei şi a vegherii este tema dorinţei de vreme ce aşteptăm cu atenţie ceea ce dorim. Astfel, dorinţa venirii Domnului este ceea ce alimentează speranţa noastră şi ne menţine treji, vigilenţi, aşteptând venirea sa. Pentru aceasta ar fi un exerciţiu bun pentru Advent să ne întrebăm despre dorinţa noastră de Dumnezeu ca plinătate a noastră, bucurie a noastră, fericire a noastră, realizare a noastră, totul nostru şi pentru totdeauna.
Adventul este timpul care ne este dat pentru ca să învăţăm să aşteptăm, pentru ca să învăţăm să trăim aşteptând, pentru ca să nu pretindem să obţinem imediat ceea ce vrem, chiar dacă este vorba despre Dumnezeu şi despre vederea feţei sale.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală:
Care sunt dorinţele şi aşteptările mele faţă de viitor? Ce aştept în viaţă? Cred că fericirea mai mult se primeşte decât se cucereşte şi că vine de la Dumnezeu? Cred că fericirea deplină este în Dumnezeu, şi că Dumnezeu vine la mine la Crăciun? Sunt adormit sau atent, vigilent la venirile lui Dumnezeu în viaţa mea?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, fă-mă atent la venirea ta fără să adorm”
