I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, îți cerem să ne copleşeşti cu iubirea ta, pentru a o răspândi şi a o manifesta. Dăruieşte-ne curajul de a ne apropia, de “a atinge” lepra noilor sărăcii, fără teama de a fi infectați, pentru că atunci când inima este plină de iubire, totul devine curat. Astfel vom experimenta bucuria descoperirii că sub imaginea celui marginalizat eşti prezent Tu, care cauți atenția şi sensibilitatea noastră. Tu ne ceri să fim atenți față de ceilalți, deschişi și dispuși să continuăm acțiunile tale de vindecare, ajutați fiind de harul tău.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 1,40-45):
40 În zilele acelea, un lepros a venit la Isus, a îngenuncheat în faţa lui şi l-a rugat:
– Dacă vrei, poţi să mă cureţi.
41 Făcându-i-se milă de el, şi-a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:
– Vreau, curăţă-te!
42 Imediat s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a vindecat. 43 Isus i-a poruncit să plece şi l-a făcut atent:
44 – Să nu spui o vorbă nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu ca mărturie a vindecării tale jertfa de curăţire pe care a prescris-o Moise.
45 Omul însă a plecat şi a povestit cele întâmplat peste tot, aşa încât Isus nu mai putea să se arate în public în nici o cetate; era obligat să rămână în locuri pustii, dar şi aici oamenii veneau la el de pretutindeni.
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune:
Context și aspecte generale. Mc 1,40-45 este prima minune pe care evanghelistul o descrie amănunțit.
În lumea VT se considera lepră aproape orice boală de piele: lepra propriu-zisă, eczema, psoriazis etc. Leprosul era un marginalizat, era exclus din familie şi din comunitate din motive de contagiere. Bolnavii de lepră erau obligaţi să trăiască în afara localităţii cu o talangă care indica de departe prezenţa lor, pentru ca nici un om „sănătos” să nu se apropie.
Mai mult, impuritatea rituală şi religioasă nu-i permitea leprosului să aducă cult lui Dumnezeu (impuritate văzută drept consecință a păcatului).
V. 40. Primul verset pune în lumină atitudinea leprosului. Acest bolnav, care se simţea respins de Dumnezeu, de familia sa şi de comunitate, vine la Isus fiind convins că poate fi vindecat. Bolnavul rostește un cuvânt de cerere și face un gest: îngenunchează în fața lui Isus.
V. 41-42. Episodul vindecării își are izvorul în compasiunea lui Isus. Este continuarea milostivirii arătate de Dumnezeu în fața suferințelor poporului. Mântuitorul realizează miracolul printr-un gest – „l-a atins” și printr-un cuvânt – „vreau curăță-te”.
Este incredibil că Isus îl atinge pe lepros încălcând toate prescrierile legii (vezi, Lev 13-14). Domnul „atinge” pe „cel de neatins” şi departe de a fi contaminat sau îmbolnăvit, comunică propria sa curăţie vindecându-l (literalmente curăţindu-l).
V. 43-44. Este interesant că Isus îl trimite la preoţi pentru a ratifica vindecarea, aşa cum poruncea Legea. În felul acesta, Domnul manifestă două lucruri: în primul rând că are puterea de a vindeca pe cei bolnavi, inclusiv pe cei mai „respingători”; în al doilea rând că el nu elimină Legea, ci face să fie împlinită în sensul său originar.
V. 45. Bolnavul vindecat dă mărturie.
- Întrebări pentru meditație
- Care sunt „leprele” mele astăzi? Care sunt „leprele” familiilor, ale tinerilor, ale ambientului nostru şi ale societăţii?
- Mă apropii de Isus cu umilinţă ca să-i cer să mă cureţe şi să mă vindece? Mă las „vindecat”, „purificat”, „curăţat” de către Isus?
- În faţa cui îngenunchez? „Îngenunchez” în faţa persoanelor sau grupurilor sau situaţiilor ca şi cum ar fi „dumnezei”?
- Ce implică pentru mine astăzi cuvintele lui Isus: „Vreau, curăţă-te!”?
- Îmi însuşesc învăţătura lui Isus care împlineşte preceptele legii însă cu libertatea de a le aplica mereu pentru a-l elibera pe om?
- Le povestesc fraţilor mei că Isus m-a vindecat o dată şi de mii de ori în timpul vieţii mele?
V. Roagă-te: Ps 31
VI. Propune-ți acțiuni concrete.
