I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Dumnezeule, Tată al luminii, revarsă-l asupra noastră pe Duhul tău Preasfânt pentru ca să ne putem hrăni din acest Cuvânt al tău, care ne priveşte pe fiecare în mod personal, şi să ne lăsăm provocaţi şi transformaţi de el, pentru ca astfel să înţelegem şi să trăim mai bine dragostea pe care ne-ai învăţat-o şi ne-ai oferit-o, prin cuvânt şi faptă. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 15,1-8):
1 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. 2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. 3 Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. 6 Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. 7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. 8 Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.
III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?
– Cu ce se identifică Isus în această relatare?
– Cum „califică” el viţa?
– Care este funcţia Tatălui? Ce face el cu viţa?
– Ce se întâmplă cu mlădiţele care nu produc struguri?
– Ce se întâmplă cu mlădiţele care aduc rod?
– Pentru ce sunt „curaţi” ucenicii lui Isus?
– În care versete apare verbul „a rămâne uniţi”?
– Care şi cine sunt „subiecţii” acestui verb „a rămâne unit” sau „a rămâne”?
– Ce se întâmplă cu ucenicul care nu este unit cu Domnul?
– Ce se întâmplă cu ucenicul care este efectiv unit cu Domnul său?
– Cum se încheie textul pe care l-am citit?
IV. O cheie de lectură:
După discursul despre cina de taină, Isus declară: „Eu sunt viţa cea adevărată!”.
Afirmând aceasta, desigur este vorba de viţa de vie, simbol care a fost sculptat pe templul din Ierusalim, considerat simbolul poporului lui Israel. Imaginea se adaptează foarte bine în contextul cinei de taină, în care Isus le-a oferit discipolilor vinul alianţei celei noi. În fiecare situaţie, le reaminteşte apostolilor toată istoria legăturii între Dumnezeu şi poporul ales.
Imaginea viţei este mereu prezentă în istoria poporului iudaic, cu scopul de a exprima dificultăţile lui. Acest popor eliberat din Egipt şi condus în Ţara Canaanului trebuia să producă roade bune. Dimpotrivă, Dumnezeu a primit numai murmurări, neascultări şi împotriviri. În profeţi, viţa reprezintă deseori Israelul păcătos şi infidel faţă de alianţă. Numai spre sfârşitul istoriei lor, renaşte speranţa unei vii minunate, a unui popor fidel şi purificat pentru care Iahwe va fi ocrotitorul.
„Eu sunt viţa cea adevărată iar Tatăl meu este viticultorul”. Isus este adevăratul Israel, şi sângele lui vărsat pe Calvar dă naştere unei noi vii. Fiecare poate aduce roade în faţa lui Dumnezeu dacă este unit cu Isus în iubire. „Voi în mine… eu în voi”: aceste cuvinte se repetă în discursul lui Isus ca o promisiune minunată pe care euharistia începe să o realizeze.
Textul de astăzi s-ar putea împărţi în trei părţi:
1. Viţa adevărată (v. 1-3). Viţa de vie era o plantaţie obişnuită în Palestina care cerea însă multe îngrijiri din partea viticultorului, date fiind condiţiile climaterice deosebite din regiunea aceea. Stăpânul se „zbătea” îngrijirea viei sale. Atunci când o mlădiţă nu produce struguri, nu aduce rod, trebuie să fie tăiată. Atunci când o mlădiţă produce struguri trebuie să fie curăţată (literalmente „purificată”) pentru ca să aducă rod şi mai mult. Acesta în mod obişnuit se numeşte tăiatul-curăţatul viei. Este mângâietor că Isus le spune ucenicilor că ei sunt deja curaţi prin cuvântul pe care l-au primit.
2. A rămâne uniţi cu viţa (v. 4-6). Se pune accentul pe două probleme intim legate între ele: pe de o parte insistenţa pe faptul de a da rod, de a produce struguri… Pe de altă parte necesitatea de „a rămâne uniţi” cu Isus pentru ca, pe bună dreptate, să poată aduce rod. Verbul care se traduce aici cu „a rămâne unit” se poate traduce şi cu „a rămâne”. Este verbul grec menein care înseamnă „a rămâne unit” însă nu în manieră statică şi fixă aşa cum poate să sune în limba noastră română. Înseamnă a rămâne unit în manieră dinamică, cu o mişcare de dus-întors, cu o relaţie de dialog cu Domnul de la persoană la persoană. În cinci versete, de la 4 la 7 apare de opt ori acest verb. Aşa cum mlădiţele nu pot să facă nimic fără viţă, la fel ucenicii lui Isus nu pot să facă nimic dacă nu rămân uniţi cu El.
3. Lărgirea temei centrale (v. 7-8). Este ca un fel consecinţă logică: cel care este unit cu Isus are experienţa unei rugăciuni eficace: „vor primi de la Tatăl tot ceea ce vor cere”. Acest lucru este uşor de spus însă este foarte greu de trăit. Pentru aceasta să ne angajăm ca, fiind ucenici autentici, să aducem mult rod şi să ne bucurăm de o rugăciune eficace din partea Tatălui pentru că suntem intim uniţi cu Domnul.
V. Roagă-te: O, Isuse, tu eşti pâinea adevărată a vieţii mele, si hrana care mă poate sătura. Tu eşti lumina care luminează pe fiecare om, diferită de multele lumini ale lumii care nu luminează. Tu eşti Păstorul cel bun care îşi dă viaţa pentru oile sale. Tu eşti calea, adevărul şi viaţa. Tu esti viţa şi eu una dintre mlădiţele tale. Numai dacă voi fi mereu unit cu tine, voi fi viu si voi aduce roade. Un singur lucru îţi cer: să nu mă îndepărtez niciodată de tine, să accept tăiereanecesară pentru a aduce roade de iubire între fraţii mei. Amin!
VI. Propune-ți acțiuni concrete pentru această săptămână.