I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeași privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării și morții tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în săraci și suferinzi. Asta îți cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl și l-ai trimis pe Duhul Sfânt”. Amin
II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul? (Mt 22,34-40)
Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: „Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” El i-a zis: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”.
III. Meditează în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
vv. 34-36: O întrebare a fariseilor. Pe vremea aceea iudeii aveau o mulțime de norme, obiceiuri și legi, mari și mici, pentru a reglementa respectarea celor Zece Porunci. O dezbatere asupra celor două porunci ale Legii lui Dumnezeu era un punct foarte discutat între farisei. „Toate legile au aceeași valoare, fie ele mici sau mari?”, sau „unele legi sunt mai importante decât altele și de aceea obligă mai mult”?
vv. 37-40: Răspunsul lui Isus. Isus răspunde citând unele cuvinte din Biblie, o rugăciune pe care iudeii pioși o recitau de trei ori pe zi și apoi conclude: „În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”. Cu alte cuvinte aceasta este poarta de sosire la Dumnezeu și la aproapele, nu există alta. Cea mai mare ispită a omului este aceea de a voi să separeu aceste două iubiri, deoarece în felul acesta sărăcia celorlalți nu le-ar mustra conștiința.
Fariseu: Cuvântul fariseu înseamnă „separat”, deoarece modul lor rigid de a respecta Legea îi separa de ceilalți. Trăiau din munca proprie și dădeau multe ore pe zi studierii și meditării Legii. Aveau însă ceva foarte negativ: își căutau siguranța nu în Dumnezeu ci în observarea Legii. Aveau mai multă încredere în ceea ce făceau ei pentru Dumnezeu, decât în ceea ce făcea Dumnezeu pentru ei. Au pierdut noțiunea gratuității care este izvorul și rodul iubirii. Într-o epocă de schimbări și nesiguranță, ca a noastră revine ispita de a căuta siguranța nu în bunătatea lui Dumnezeu ci în observarea riguroasă a Legii. Dar merităm aceeași critică a lui Isus.
Porunca cea mai mare: „Să-l iubești pe Domnul…” (v.37). Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, a aprofundat semnificația acestei iubiri, și-a dat seama că iubirea față de Dumnezeu va fi reală și adevărată numai dacă devine concretă în iubirea față de aproapele. De aceea a doua poruncă este asemenea primei. În această identificare a celor două iubiri a avut loc o evoluție în trei etape:
1ª: „Aproapele” este ruda aparținând aceleiași rase
2ª: „Aproapele” este cel de care mă apropii și care se apropie de mine
3ª: Măsura iubirii față de „aproapele” este să iubesc așa cum ne-a iubit Isus
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală.
a) Ce anume te-a mișcat mai mult din acest text? De ce?
b) Cine erau fariseii atunci? Cine sunt fariseii astăzi?
c) Cum putea să-l pună la încercare întrebarea adresată de farisei?
d) Ce raport există între prima și a doua poruncă?
e) De ce iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele constituie rezumatul Legii și a Profeților?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
Psalmul 62 (61).
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
«În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții».
