I. Invocă pe Duhul Sfânt

     Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

     1. Lectio:  Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – In 11,1-45

     În acel timp,¹era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei şi al Mártei, sora ei. ²Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!”. ⁴Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.

     ⁵Deşi Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei şi pe Lazăr, ⁶când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. ⁷Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”. ⁸Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?”. ⁹Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. ¹⁰Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”.

     ¹¹După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. ¹²Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”. ¹³De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. ¹⁴Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit ¹⁵şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!”. ¹⁶Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!”.

     ¹⁷Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. ¹⁸Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. ¹⁹Şi mulţi iudei veniseră la Márta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. ²⁰Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. ²¹Aşadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! ²²Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. ²³Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. ²⁴Márta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. ²⁵Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; ²⁶şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. ²⁷Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

     ²⁸După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. ²⁹Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede şi a venit la el. ³⁰Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. ³¹Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. ³²Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. ³³Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. ³⁴Şi a zis: „Unde l-aţi pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”. ³⁵Şi Isus a lăcrimat. ³⁶Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”. ³⁷Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?”.

     ³⁸Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră. ³⁹Isus a zis: „Ridicaţi piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. ⁴⁰Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. ⁴¹Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. ⁴²Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. ⁴³Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. ⁴⁴A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”. ⁴⁵Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

     2. Caută să înţelegi ce spune textul:

     Miracolul „învierii lui Lazăr” este ultimul dintre cele șapte „semne” ale lui Isus din evanghelia lui Ioan (apa prefăcută în vin la Cana, vindecarea fiului funcționarului regelui, vindecarea paraliticului la piscina  Betesda, umblatul lui Isus pe apă, vindecarea orbului din naștere). Acest semn deschide calea pentru marele și cel mai important semn din viața lui Isus: glorificarea lui prin moartea pe cruce și prin înviere. Textul ne prezintă istorisirea bolii, a morții și a înmormântării lui Lazăr, și, mai ales, a readucerii sale la viață, a patra zi după moarte. Transpare printre rânduri umanitatea plină de duioșie a lui Isus, care plânge și se înfioară înaintea mormântului prietenului său, dar și taina filiațiunii sale dumnezeiești.

     Readucerea la viață a lui Lazăr devine ocazia profesiunii profunde de credință a Martei: „Doamne, tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel care vine în lume”. Momentul cel mai luminos al revelării misterului lui Cristos se află în declarația sa, asemănătoare cu teofania rugului aprins: „Eu sunt viața și învierea”. Această revelare se bazează pe legătura unică și indisolubilă dintre Cristos și Tatăl său ce reiese din rugăciunea de mulțumire a lui Isus de dinaintea învierii lui Lazăr. Strigătul lui Cristos către Lazăr izvorăște din rugăciunea lui Isus și are puterea chemării la viață a primului Adam (Gen 2,7) dar și sensul dramatic al strigătului de pe cruce al noului Adam (Lc 23,46).

     III. Meditatio, oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Isus harul de a învia la o viață nouă prin credința în El și prin iubirea Lui.

     IV. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.