I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:      Doamne, au crezut că prin moartea ta au eliminat adevărul și forța iubirii tale, însă Tu ai manifestat contrariul: așa cum bobul de grâu trebuie să putrezească pentru a da viață unei noi plante, tot astfel și tu, Isuse, oferind viața ta pe cruce, devii instrument de mântuire pentru […]

 I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     Doamne, au crezut că prin moartea ta au eliminat adevărul și forța iubirii tale, însă Tu ai manifestat contrariul: așa cum bobul de grâu trebuie să putrezească pentru a da viață unei noi plante, tot astfel și tu, Isuse, oferind viața ta pe cruce, devii instrument de mântuire pentru toți cei care cred în tine, și învingi pentru totdeauna moartea care se considera învingătoare. Ajută-ne să învățăm să ne oferim și să ne jertfim cu generozitate. 

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 12,20-33):


     20În acel timp, unii dintre grecii veniţi la Ierusalim, să se închine de sărbătoarea Paştelui, 21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicându-i:

– Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus.

22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip i-au spus lui Isus. 23 Isus le-a zis:

– A sosit ceasul ca să fie preamărit Fiul Omului. 24 Adevăr, adevăr vă spun că, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

27 Acum sufletul meu este tulburat. 28 Dar ce să zic, „Tată, scapă-mă de ceasul acesta?”. Nicidecum! Căci tocmai de aceea am ajuns la ceasul acesta. Tată, preamăreşte numele tău!

Atunci din cer s-a auzit un glas: „L-am preamărit şi încă îl voi preamări”.

29 Mulţimea care stătea acolo şi care auzise glasul zicea că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. 30 Isus a zis: «Nu pentru mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Iar eu, după ce voi fi înălţat de la pământ îi voi atrage la mine pe toţi oamenii». 33 Vorbind astfel, arăta de ce fel de moarte avea să moară.


     III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune:

     În prima parte a fragmentului (v. 20-23), niște greci (ori rezidenți în Palestina ori veniți în pelerinaj) doresc să-l vadă pe Isus şi pentru aceasta se adresează unuia dintre discipolii săi, lui Filip. Este interesant de observat că atât Filip cât şi Andrei sunt nume de origine greacă. Relatarea nu spune dacă aceşti greci s-au întâlnit sau nu cu Isus. Evanghelistul subliniază cum „a dori să vadă” coincide cu „a dori să creadă”.

     În partea a doua a relatării (v. 24-26), sunt prezentate trei parabole mici.

     Prima este cea a bobului de grâu în versetul 24. Aici apare clar că moartea este un eşec numai în aparenţă. Bobul de grâu dispare, putrezeşte, însă dă loc unei plante care creşte şi dă mult mai multe boabe de grâu. Tot aşa, este necesar ca Isus Cristos să moară pentru a ajunge la glorie, aşa cum este necesar ca discipolul să moară pentru a ajunge şi el la gloria lui Cristos.

     A doua parabolă este la versetul 25. Am putea-o traduce cu o întrebare: ce este mai important: a asculta de Cristos sau a ne îngriji de propria viaţă?; ce este mai important: motivele vieţii sau propria viaţă?

     A treia parabolă (v. 26) poate fi intitulată parabola slujitorului. Aici se conjugă două verbe care exprimă foarte bine realitatea unui slujitor autentic: a sluji şi a urma pe stăpân. În cazul nostru e vorba de a-l sluji şi a-l urma pe Isus Cristos pentru a fi acolo unde este El având garanția răsplății.

     Partea a treia este cea mai compactă şi mai clară. În versetul 27 apare echivalentul din evanghelia după Ioan al agoniei lui Isus în Ghetsemani din evangheliile sinoptice. Apare verbul grec tarássein, care înseamnă „a fi tulburat”. În Isus e vorba de o tulburare psihologică, dar mai ales de o tulburarea spirituală. Isus în natura sa umană are ispita de a se depărta de drumul de ascultare faţă de Tatăl, însă nu cade pradă ispitei. Acceptă voinţa lui şi-i cere Tatălui să arate lumii puterea sa prin intermediul său.

     Se aude după aceea în mod surprinzător glasul de confirmare al Tatălui aşa cum s-a auzit la Botez (cf. Mc 1,11) şi la Schimbarea la Faţă (cf. Mc 9,7). Glasul este pentru cei ce doresc să creadă în Isus. Relatarea se încheie cu certitudinea că Isus îi atrage pe toţi la sine. În felul acesta îi smulge Satanei prada sa şi se transformă în realizator al mântuirii noastre.

  • Întrebări pentru meditaţie

· Ce implică pentru mine astăzi fraza: „Vrem să-l vedem pe Isus”?

· Aduc alte persoane la întâlnirea cu Domnul?

· La ce mă invită astăzi mica parabolă a bobului de grâu?

· Sunt realmente hotărât să-l urmez pe Domnul şi să fiu slujitorul său?

· În ce situaţii din viaţa mea mă simt tulburat?

· Privesc la Crucea lui Isus ca la garanţia mântuirii şi a vieţii veşnice?

IV. Roagă-te: Psalmul 50.

V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.