I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeaşi privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezenţa lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării şi morţii tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în săraci şi suferinzi. Asta îţi cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl şi l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 25,1-13):
1 Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!». 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!». 9 Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!». 10 Dar, plecând ele ca să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în [sala] de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide‑ne!». 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun: nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ţi dea Domnul?
vv.1-4: parabola celor zece fecioare se referă la venirea viitoare a Împărăţiei, pentru care trebuie să fim pregătiţi încă de pe acum (candelele aprinse). Cine acceptă o anumită misiune, trebuie să se pregătească în baza exigenţelor acelei misiuni.
vv.5-6: Întârzierea mirelui şi sosirea lui pe neaşteptate la miezul nopţii. În acest moment de criză se arată valoarea unei persoane. Faptele care se petrec pe neaşteptate, independent de voinţa noastră demonstrează dacă suntem prevăzători sau nechibzuiţi.
vv.7-9: Atitudinea diferită a celor înţelepte şi a celor nechibzuite. În momentul crizei tinerele nechibzuite cer partajare, ceea ce era o practică importantă şi fundamentală în viaţa poporului ales. Dar aici nu era vorba despre partajare; dacă cele înţelepte ar fi împărţit untdelemnul lor, i-ar fi provocat probleme mirelui, împiedicând sărbătoarea nunţii.
vv.10-12: Destinul diferit al celor două grupuri de fecioare. Cele care erau pregătite au intrat cu mirele la nuntă, cele nechibzuite au auzit răspunsul dur: „Adevăr văspun: nu vă cunosc”.
v.13: Concluzia: veghere. Dumnezeu poate veni în orice moment al vieţii noastre. Toţi trebuie să fim pregătiţi. La fel ca fecioarele de la nuntă, toţi trebuie să fim prudenţi şi prevăzători, ducând cu noi untdelemn suficient, adică trebuie să fim atenţi să nu fim pentru alţii cauză de deviere, chiar dacă insistă pe lucruri bune, cum ar fi partajarea. Trebuie să înveţe să fie mereu atenţi în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală:
a) Care este punctul din parabolă care v-a plăcut mai mult sau care v-a atras mai mult atenţia? De ce?
b) De la început să facem o distincţie între „înţelepte” şi „nechibzuite”. În ce constă înţelepciunea şi nechibzuinţa?
c) Cum să înţelegem răspunsul atât de dur al mirelui: „Adevăr văspun: nu vă cunosc”?
d) Despre care zi şi despre care ceas vorbeşte Isus la sfârşitul parabolei?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbeşte cu Dumnezeu
Poţi folosi Psalmul 63, 2-9.
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor şi gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
«Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!».