I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

      „Păstor bun, Tatăl meu, tu cobori şi astăzi de pe munţii veşnici şi duci cu tine turma ta şi o conduci spre păşunile bogate, cu ierburi proaspete, cu ape bune. Tu trimiţi astăzi înaintea ta oaia ta preaiubită, Mielul pe care-l iubeşti cu iubire incomensurabilă; Tu ni-l dăruieşti pe Fiul tău Isus, pe Mesia. Iată-l, este aici. Te rog, ajută-mă să-l recunosc, să-mi îndrept spre El privirea mea, dorinţa mea, aşteptarea mea. Fă ca eu să-l urmez, să nu mă despart de El, să intru în casa lui şi să rămân acolo, pentru totdeauna. Casa lui, o, Tată, eşti Tu însuţi. În tine eu vreau să intru, vreau să trăiesc. Suflul Duhului tău Sfânt să mă atragă, să mă stimuleze şi să mă unească în iubire cu Tine şi cu Fiul Tău, Domnul meu, astăzi şi pentru toţi vecii vecilor. Amin.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 1,35-42):

     ³⁵  În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. ³⁶ Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!” ³⁷ Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutați?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule» – unde locuiești?” ³⁹ El le-a zis: „Veniți și vedeți”. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. ⁴⁰ Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” – ⁴² și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”

     III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

1. În ziua următoare, Ioan stătea din nou acolo: simt insistenţa căutării, a aşteptării; simt credinţa lui Ioan care creşte.
2. Privindu-l pe Isus: aici este un verb foarte frumos, care înseamnă „a privi cu intensitate”, „a pătrunde cu privirea” şi este repetat şi la v. 42.
3. L-au urmat pe Isus: Această expresie, referită la discipoli, nu înseamnă numai că ei au început să meargă în aceeaşi direcţie a lui Cristos, ci mult mai mult: că ei se consacră Lui, că îşi angajează viaţa cu El, pentru El.
4. Ce căutaţi?: Domnul mă priveşte şi mă întreabă: „Ce cauţi?”. Ce caut eu cu adevărat? Spre ce se îndreaptă energiile mele, dorinţele mele, visele mele?
5. Au rămas la el: El se mi se oferă astăzi, pentru a trăi această splendidă experienţă de iubire. Ce decid? Rămân şi eu la El, în El? Sau plec, mă sustrag de la iubire şi alerg să caut altceva? Privesc ceasul, văd cât e ora, aşa cum a făcut Ioan… poate să fie momentul cel mai fericit din viaţa mea…
6. L-a adus la Isus: Am ajuns la punctul vestirii. Este o trecere foarte importantă: de la întâlnirea şi de la cunoaşterea lui Isus la vestire.

     IV. O cheie de lectură:

• Mielul lui Dumnezeu. Identificarea lui Isus cu mielul este îmbelşugată de trimiteri biblice, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Mielul apare deja în Gen 22, în momentul jertfirii lui Isaac. În Ex 12, este oferit mielul pascal, fără meteahnă. Cărţile Leviticului şi Numerilor ne pun în faţă în mod continuu această prezenţă sfântă a mielului. Şi profeţii vorbesc despre un miel pregătit pentru jertfă. În evanghelie, Ioan Botezătorul îl vesteşte şi-l dezvăluie pe Isus ca adevărat miel al lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatul omului şi-l şterge cu vărsarea sângelui său preţios. Sfântul Petru spune acest lucru deschis: 1Pt 1,19. Şi, în sfârşit, în Apocalips, de nenumărate ori.
• A vedea: În text apar de cinci ori expresii referitoare la văz, la întâlnirea privirilor. Primul este Ioan, care are deja ochiul obişnuit să vadă în profunzime şi să-l recunoască pe Domnul care vine şi trece. La v. 38 se spune că Isus îi vede pe discipoli care îl urmează şi evanghelistul foloseşte un verb foarte frumos care înseamnă „a îndrepta privirea spre cineva, a privi cu pătrundere şi intensitate”. Apoi Domnul ne invită să deschidem noi, la rândul nostru, ochii, să începem să privim cu adevărat: „Veniţi şi vedeţi”. În sfârşit revine verbul de la început. Isus îl priveşte pe Petru (v. 42) şi cu acea lumină, cu acea întâlnire de ochi, de suflete, îl cheamă pe nume şi îi schimbă viaţa, îl face un om nou.
• A rămâne – a locui: Acesta este un alt verb foarte important, foarte puternic. În text revine de trei ori, cu două semnificaţii diferite: a locui şi a rămâne. Nu este o rămânere fizică, temporară; discipolii nu sunt numai nişte oaspeţi în trecere, care în curând vor pleca. Nu, Domnul ne face spaţiu în locul său interior, în raportul său cu Tatăl şi acolo ne primeşte pentru totdeauna. Fericirea noastră adevărată şi durabilă provine din realizarea acestei rămâneri a noastre în El. Am văzut unde locuieşte, am cunoscut locul prezenţei sale şi am decis să rămânem cu El, astăzi şi pentru totdeauna.

V. Roagă-te: Psalmul 34

VI. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest început de an.