„Am fost bolnav, și m-ați vizitat!” (Mt 25,36)
Îndemnați de aceste cuvinte ale Mântuitorului, seminariștii anului I de la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași au făcut o vizită la căminul de bătrâni „Casa Sfântul Iosif” în ziua de sâmbătă 6 aprilie 2019. Căminul „Casa Sfântul Iosif“ din Iași, aparține Congregației „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe“ unde un grup de surori care aparțin acestei congregații își desfășoară activitatea cu multă grijă și dragoste în mijlocul bătrânilor în colaborare cu personalul medical și auxiliar prezent în această casă. Experiența a început în cursul dimineții când în jurul orei 10.00 am ajuns la casa de bătrâni întâmpinați fiind de sora Emiliana care a fost ghidul nostru pe durata întregii zile. Pentru cea mai mare parte dintre noi a fost pentru prima dată când am desfășurat o astfel de activitate și prin urmare întrebările legate de cum o să se desfășoare întreaga zi nu au lipsit de pe buzele multor studenți. Aceste întrebări și-au găsit răspuns abia seara când am constatat că această experiență a adus multă bucurie în sufletul nostru și sper că bucuria a fost și de partea bătrânilor. Pentru ca lucrurile să se desfășoare frumos pe lângă jocurile pe care le-am pregătit (șah, remy, table, activități cu mingi care să-i ajute pe bătrâni să facă puțină mișcare) am pregătit și un scurt program artistic format din cântece de voie bună. Sunetul chitărilor, vocile pline de entuziasm ale tinerilor și mai ales cântecele cu Andrii popa și cele soldățești au stârnit curiozitatea în rândul bătrânilor trezind în inima acestora frumoasele amintiri ale tinereții. În timpul programului cultural sora Rosa Bianchini, superioara casei a trecut printre noi și ne-a mulțumit pentru disponibilitatea noastră de a sta în mijlocul bătrânilor.
Cu multă grijă ne-am alăturat personalului din casă pentru a-i ajuta pe bătrâni să servească prânzul. Am trecut printre ei, ne-am așezat la masă acolo unde observam că unul sau altul dintre bătrâni avea probleme în a servi singur mâncarea. Ne-am dat seama de faptul că se bucurau să stăm printre ei la masă pentru a-i ajuta să servească prânzul. Odată servit prânzul, după rugăciune bătrânii s-au retras în camerele lor pentru a face siesta. A urmat și pentru noi prânzul și bine meritata pauză de masă în care ne-am relaxat. Dacă cineva crede că ziua s-a terminat aici se înșeală. Acesta a fost doar programul de dimineață. Începând cu ora 14.30 bătrânii au revenit în salonul mare pentru programul de după amiză. Mulți dintre ei care au participat în cursul dimineții la jocurile organizate de colegii mei erau nerăbdători să continue și după amiază. Bineînțeles că așteptările lor au fost împlinite. Programul de după amiază a avut un moment special. Doamna Virginia care împlinise de curând vârsta de 82 de ani a avut parte de o surpriză specială. Membrii familiei ei au organizat pentru ea o surpriză cu un tort mare, la care s-a adăugat un buchet mare de flori și bineînțeles tradiționalul cântec de „La mulți ani!!!”, interpretat de vocile tinerilor studenți.
Din programul nostru nu putea să lipsească rugăciunea. Pentru acest moment a fost rezervat un timp special. Bătrânii au fost însoțiți de tinerii seminariști în frumoasa capelă din casă unde cu toții am recitat sfântul rozariu și am intonat cântece închinate Preacuratei Fecioare Maria, încredințăndu-ne ocrotirii ei în prima sâmbătă din lună. Momentul central al zilei a fost reprezentat de celebrarea sfintei Liturghii la care noi, seminariștii, am avut bucuria de a conduce cântarea și de a asigura serviciul liturgic. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Ionuț Eremia Imbrișcă, formator și profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași, care i-a însoțit pe studenți în această zi. La finalul sfintei Liturghii colegul nostru Bogdan Onode a adresat bătrânilor un cuvânt de salut și mulțumire atât pentru ziua pe care am petrecut-o cu ei, dar mai ales pentru rugăciunile pe care zilnic ei le înalță Domnului. După Sfânta Liturghie, i-am condus pe bătrâni în sala de mese unde i-am ajutat să servească cina. La finalul zilei le-am oferit câte o iconiță cu imaginea lui Cristos Înviat care să ne amintească de misterul central al credinței noastre.
Sora superioară Rosa Bianchini ne-a întâmpinat la plecare și ne-a mulțumit pentru marele dar pe care l-am purtat în casa lor cu vizita noastră. Fotografia finală pe care am făcut-o în fața casei lângă statuia sfântului Iosif, protectorul spiritual al căminului de bătrâni, a reprezentat momentul final al vizitei noastre după care ne-am întors la institut unde am împătășit cu ceilalți seminariști frumoasa experiență petrecută în mijlocul bătrânilor.
În continuare redau câteva impresii ale unor bătrâni și seminariști în lumina acestei zile:
„Mi-a plăcut foarte mult astăzi pentru că a fost ceva diferit. Le mulțumesc seminariștilor pentru energia lor, le mulțumesc pentru că ne-au încântat, le mulțumesc pentru că ne-au făcut ziua mai frumoasă!” (Domnul Dumitru).
„A fost frumos astăzi! Seminariștii au rămas la fel de politicoși și binevoitori așa cum au fost seminariștii dintotdeauna” (Doamna Constanța).
„Ziua de astăzi a fost extraordinară! Cel mai mult mi-a plăcut Sfânta Liturghie pentru că băieții i-au dat suflet prin cântarea lor. Le mulțumesc!” (Domnul Dragoș).
„Am fost surprins de pofta de viață pe care am găsit-o în persoanele de la azil. Am învățat multe de la ei, am ascultat poveștile care surprindeau în detaliu experiența lor din tinerețe. Și am mai învățat un lucru de la ei: să prețuiesc persoanele în vârstă pe care încă le am în viață fiindcă ele sunt niște enciclopedii vii și să mă rog pentru ei acum, și după ce vor merge la Domnul!” (Dragoș-Celestin Burcă, seminarist anul I).
„Pot spune că ziua petrecută alături de persoanele vârstnice la căminul „Sf. Iosif” din Iași a fost o zi de pastorație veritabilă. Dialogând cu ei, unora le-am auzit durerea, altora le-am auzit diferitele întâmplări din viața lor. Dar vizita noastră nu s-a rezumat doar la dialog. Cu unii dintre ei am jucat șah, remi, table și chiar jocuri cu mingea (o minge ușoară evident) fapt care le-a produs multă bucurie, iar în anumite momente am făcut uz de chitarele purtate cu noi și ne-am pus pe cântat. Ar fi multe de spus, dar mă voi limita la a spune că această experiență m-a ajutat să înțeleg mai bine cuvintele lui Nicolae Steinhardt: „Dăruind, vei dobândi!” (Laurențiu Diac, seminarist anul I).
„Experiența de la azil a fost extrem de interesantă deoarece mi-a oferit posibilitatea de a cunoaște persoane care au o mare experiență de viață, mult mai mare decât a mea” (Mihai Ispas, seminarist anul I).
„Consider că timpul petrecut alături de vârstnicii prezenți în Căminul pentru bătrâni „Sf. Iosif” a fost un timp rodnic, productiv, în care cu toții am avut de învățat de la cei pe care i-am întâlnit și i-am însoțit pe parcursul unei zile. Aceștia ne-au încălzit inimile cu înțelepciunea, seninătatea, bunăvoință și bucuria cu care ne-au întâmpinat. Se spune că bătrânețea începe atunci când uităm să zâmbim, însă bucuria și zâmbetele pe care le-am întâlnit ne-au înseninat și ne-au îmbucurat inimile” (Wincent Ostrovschi, seminarist anul I).
Gândul de mulțumire și întărire din partea studenților, adresat bătrânilor, cât și celor care slujesc în acest azil, rostit de reprezentantul anului I:
„Dumnezeule, m-ai învățat din tinerețe, iar eu fac cunoscute și acum minunile tale. Nici la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeule, să nu mă părăsești, ca să fac cunoscută puterea ta generației [de acum] și vitejia ta, celei care va veni” (Ps 71,17-18). Dragi persoane în vârstă, gândul nostru se îndreaptă cu iubire față de voi toți. Vă mulțumim pentru entuziasmul dumneavoastră și pentru toate cuvintele pline de înțelepciune pe care ni le-ați oferit. Experiența dumneavoastră aduce un mare plus vieții noastre cotidiene. Vă mulțumim dragi surori și persoane care slujiți în această casă pentru disponibilitatea dumneavoastră și vă rugăm să ne iertați micile stângăcii.
În încheiere vă dorim multă sănătate și vă îndemnăm să uniți cu încredere suferințele dumneavoastră cu cele ale lui Cristos, în acest timp sfânt al Postului Mare, pentru ca să vă bucurați împreună cu El de înviere” (Ștefan-Bogdan Onode, student în anul I).
Îi mulțumim bunului Dumnezeu pentru această zi minunată!
Timaru Laurențiu-Daniel (student în anul I)
