Sfânta Tereza de Avila spunea: „Cred că în fiecare lucru creat de Dumnezeu există mai mult decât putem noi înțelege, chiar dacă nu este [vorba] decât de o furnicuță”. Dacă într-o furnică stă ascuns un mister ce depășește înțelegerea noastră, cu atât mai mult în inima omului se află un mister care ne învăluie.
Iar din acest adânc,
ca prin ecou, se aude
glasul Bunului Păstor
chemându-ne pe nume!
În căutarea acestui glas care promite belșugul, clipele de extaz și fericirile divine, omul ajunge, uneori, să rătăcească prin simțuri și să se piardă pe sine: „Care este sensul vieții mele?”, „Ce trebuie să fac?”, „Cine sunt eu?”, „Care este vocația mea?”.
Domnul, Bunul Păstor, vine astăzi în întâmpinarea întrebărilor noastre. Lui nu îi este frică să ne caute. Matematica lui Dumnezeu sfidează logica umană: el vine pentru fiecare dintre noi, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie să lase în urmă celelalte nouăzeci și nouă de oițe. Așadar, nici nouă să nu ne fie frică să ne lăsăm găsiți. Să lăsăm cele nouăzeci și nouă de gânduri care ne desprind de noi înșine și să urmăm glasul Celui care ne cunoaște, glasul Celui care ne cheamă pe nume.
Marcu Emanuel Talmaciu, anul IV
