Astăzi, 18 iunie 2026, studenții anilor terminali ai Facultății de Teologie Romano-Catolică au sărbătorit un moment deosebit în parcursul lor academic: încheierea studiilor de licență și absolvirea facultății. Evenimentul i-a reunit pe studenții celor două specializări: Asistență Socială și Teologie Pastorală, împreună cu familiile lor și întreaga comunitate academică.
Evenimentul s-a desfășurat la Seminarul Mare Diecezan din Iași, fiind marcat prin celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de Preasfințitul Iosif Păuleț, episcop al Diecezei de Iași. Cu acest prilej, întreaga comunitate a adus prinos de mulțumire lui Dumnezeu, izvorul înțelepciunii, pentru anul academic-formativ încheiat, dar într-un mod special pentru promoția 2026 și familiile acestora.
La finalul celebrării liturgice, Preasfințitul a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor implicați în formarea intelectuală și spirituală a studenților – părintelui Decan Ștefan Lupu și întregului corp profesoral – precum și sincere felicitări absolvenților.
După Sfânta Liturghie, sărbătoarea a continuat cu cursul festiv, desfășurat în Aula Magna a Institutului. În cadrul acestui moment solemn, s-au ținut diferite discursuri, iar părintele Decan a susținut ultimul curs, având ca temă centrală recenta enciclică a Papei Leon al XIV-lea „Magnifica humanitas”, publicată la 15 mai 2026. De asemenea, au fost înmânate diplomele de absolvire pentru ambele specializări. Dar dincolo de aceste gesturi exterioare, care sunt, bineînțeles, prețioase, rămân însă bucuria și recunoștința, sentimente care transcend semnele prin care este marcat acest eveniment.
Fie ca aceste clipe să le amintească absolvenților de „umanitatea magnifică” pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare persoană. Iar la întrebarea pe care Creatorul i-a adresat-o lui Adam – și, prin el, fiecărui om din orice timp – „Unde ești?” (Gen 3,9), absolvenții să aibă curajul de a ieși din spatele diplomei obținute și de a-și îndrepta privirea spre sine, astfel încât, descoperind în interiorul lor bogăția acumulată de-a lungul anilor de studii, să devină capabili să contribuie cu mintea, inima și efortul lor la edificarea societății, transformând-o, pas cu pas, într-o cetate „în care Dumnezeu și umanitatea locuiesc împreună” (Magnifica humanitas, 1).
Utopic? Poate că da. Realizabil? Puțin câte puțin. Dar dacă fiecare om în parte și-ar aduce puținul său, oricât de mic ar părea?
Marcu-Emanuel Talmaciu, anul IV
