Lectio divina

Duminica a II-a din Postul Mare (B)

Duminica a II-a din Postul Mare (B)
Distribuie
Facebook LinkedIn Email

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     O Isuse, în schimbarea ta la față eu contemplu punctul de sosire, forța care reînnoiește toate. Aici, întreaga creație atinge frumusețea lui Dumnezeu, realizarea promisiunilor tale. A contempla chipul tău transfigurat înseamnă adevărata viață: pentru că „privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în însuși chipul lui glorios prin Duhul Domnului”(2Cor 3,18). Dar în gloria ta, Moise și Ilie, dispar, rămâi numai tu, Isuse, singura cale de mântuire. Tu mă îndemni să iau crucea împreună cu tine spre Ierusalim, ca o condiție obligatorie: prin cruce spre înviere. O Isuse, ajută-mă, prin harul tău, să regăsesc perseverența și curajul de a te urma, de a participa la ascultarea ta, precum ne îndeamnă Tatăl ceresc. Amin.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 9,2-10):


     În timpul acela, după șase zile, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt și s-a schimbat la față înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare și atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le-ar fi putut albi. Și le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus.

     Atunci Petru luând cuvântul a zis: «Învățătorule, ce bine ne simțim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie». De fapt nu știa ce să spună, atât erau de înspăimântați.

     Și a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: «Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultați». Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei. Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morți. 10 Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta: când va învia din morți?”.


     III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune?

     Acest text este o „teofanie”, o relatare a manifestării lui Dumnezeu. Există diferite elemente care ne fac să ne dăm seama că suntem în fața acestui gen literar: un munte înalt, faptul de a fi singuri, o culoare albă și strălucitoare așa cum nimeni pe pământ n-ar fi putut s-o albească, marele profet (Ilie) și marele legislator (Moise) vorbind cu Isus, norul care stă deasupra lor și glasul care-l confirmă pe Domnul ca Fiul preaiubit al Tatălui.

     Reacția în fața apariției lui Dumnezeu: uimire (Dumnezeu „mysterium fascinosum”) și teamă (Dumnezeu „mysterium tremendum”).

     Glasul Tatălui din cer îndeamnă la ascultare; ascultarea nu față de o Lege, ci fața de persoana Fiului. În El se poate discerne voința divină.

      În schimbarea la față, Isus dăruiește ucenicilor săi posibilitatea de a contempla gloria și puterea sa, gloria Fiului lui Dumnezeu. Dacă ei știu deja, după cum le-a spus însuși Isus, că va suferi și va muri, tot așa știu (înainte de înviere) că El este Fiul glorios al lui Dumnezeu pe care l-au contemplat atunci când s-a schimbat la față, când s-a transformat în manieră orbitoare pe munte.    

  • Întrebări pentru meditație

· Simt că Isus mă ia pe un „munte înalt” pentru ca să fiu singur împreună cu El?

· Percep eu că schimbarea la față poate să aibă loc astăzi în viața mea printr-o experiență puternică de întâlnire cu Isus în rugăciune și în viața sacramentală?

· Unde stau nemișcat astăzi: pe culmea întâlnirii cu Dumnezeu, în valea dezolării și a suferinței, la urcarea muntelui pentru întâlnirea cu Domnul?

· Am ispita lui Petru de a rămâne pe „culmea experienței mistice” a schimbării la față și să nu mă decid să cobor această experiență la realitatea vieții mele zilnice?

· Las ca „glasul” Tatălui să confirme o dată și de o mie de ori că Isus este Fiul său iubit și predilect?

· Pe drumul de pocăință al Postului Mare ce înseamnă a-l asculta pe Isus care-mi spune că va învia?

IV. Roagă-te: Psalmul 115

V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.