I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, îți cerem să ne copleșești cu iubirea ta, pentru a o răspândi și a o manifesta. Dăruiește-ne curajul de a ne apropia, de “a atinge” lepra noilor sărăcii, fără teama de a fi infectați, pentru că atunci când inima este plină de iubire, totul devine curat. Astfel vom experimenta bucuria descoperirii că sub imaginea celui marginalizat ești prezent Tu, care cauți atenția și sensibilitatea noastră. Tu ne ceri să fim atenți față de ceilalți, deschiși și dispuși să continuăm acțiunile tale de vindecare, ajutați fiind de harul tău.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mc 1,40-45):
40 În zilele acelea, un lepros a venit la Isus, a îngenuncheat în fața lui și l-a rugat:
– Dacă vrei, poți să mă cureți.
41 Făcându-i-se milă de el, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis:
– Vreau, curăță-te!
42 Imediat s-a îndepărtat lepra de la el și s-a vindecat. 43 Isus i-a poruncit să plece și l-a făcut atent:
44 – Să nu spui o vorbă nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu ca mărturie a vindecării tale jertfa de curățire pe care a prescris-o Moise.
45 Omul însă a plecat și a povestit cele întâmplat peste tot, așa încât Isus nu mai putea să se arate în public în nici o cetate; era obligat să rămână în locuri pustii, dar și aici oamenii veneau la el de pretutindeni.
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune:
Context și aspecte generale. Mc 1,40-45 este prima minune pe care evanghelistul o descrie amănunțit.
În lumea VT se considera lepră aproape orice boală de piele: lepra propriu-zisă, eczema, psoriazis etc. Leprosul era un marginalizat, era exclus din familie și din comunitate din motive de contagiere. Bolnavii de lepră erau obligați să trăiască în afara localității cu o talangă care indica de departe prezența lor, pentru ca nici un om „sănătos” să nu se apropie.
Mai mult, impuritatea rituală și religioasă nu-i permitea leprosului să aducă cult lui Dumnezeu (impuritate văzută drept consecință a păcatului).
V. 40. Primul verset pune în lumină atitudinea leprosului. Acest bolnav, care se simțea respins de Dumnezeu, de familia sa și de comunitate, vine la Isus fiind convins că poate fi vindecat. Bolnavul rostește un cuvânt de cerere și face un gest: îngenunchează în fața lui Isus.
V. 41-42. Episodul vindecării își are izvorul în compasiunea lui Isus. Este continuarea milostivirii arătate de Dumnezeu în fața suferințelor poporului. Mântuitorul realizează miracolul printr-un gest – „l-a atins” și printr-un cuvânt – „vreau curăță-te”.
Este incredibil că Isus îl atinge pe lepros încălcând toate prescrierile legii (vezi, Lev 13-14). Domnul „atinge” pe „cel de neatins” și departe de a fi contaminat sau îmbolnăvit, comunică propria sa curăție vindecându-l (literalmente curățindu-l).
V. 43-44. Este interesant că Isus îl trimite la preoți pentru a ratifica vindecarea, așa cum poruncea Legea. În felul acesta, Domnul manifestă două lucruri: în primul rând că are puterea de a vindeca pe cei bolnavi, inclusiv pe cei mai „respingători”; în al doilea rând că el nu elimină Legea, ci face să fie împlinită în sensul său originar.
V. 45. Bolnavul vindecat dă mărturie.
- Întrebări pentru meditație
- Care sunt „leprele” mele astăzi? Care sunt „leprele” familiilor, ale tinerilor, ale ambientului nostru și ale societății?
- Mă apropii de Isus cu umilință ca să-i cer să mă curețe și să mă vindece? Mă las „vindecat”, „purificat”, „curățat” de către Isus?
- În fața cui îngenunchez? „Îngenunchez” în fața persoanelor sau grupurilor sau situațiilor ca și cum ar fi „dumnezei”?
- Ce implică pentru mine astăzi cuvintele lui Isus: „Vreau, curăță-te!”?
- Îmi însușesc învățătura lui Isus care împlinește preceptele legii însă cu libertatea de a le aplica mereu pentru a-l elibera pe om?
- Le povestesc fraților mei că Isus m-a vindecat o dată și de mii de ori în timpul vieții mele?
V. Roagă-te: Ps 31
VI. Propune-ți acțiuni concrete.
