I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeași privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării și morții tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în săraci și suferinzi. Asta îți cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl și l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 4,5-42):
5A venit, așadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ținutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. 6Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. 8Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9Așadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. 10Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!”. 11Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? 12Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna și au băut din ea el, fiii lui și turmele lui?”.
13Isus a răspuns și i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică”. 15I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot!”.
16El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”. 17Femeia a răspuns și i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», 18pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privința asta ai spus adevărul”. 19Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu ești profet. 20Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”. 21Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! 22Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23Însă vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. 24Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore”. 25Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate”. 26Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!”.
27Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”. 28Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor: 29„Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”. 30Ei au ieșit din cetate și au venit la el. 31Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbí, mănâncă!”. 32Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți”. 33Așadar, discipolii ziceau unii către alții: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”. 34Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui. 35Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe pentru seceriș! Deja 36secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. 37Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». 38Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat peste truda lor”.
39Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40Așadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui. 42Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?
Textul descrie dialogul dintre Isus și Samariteancă, un dialog foarte uman, care demonstrează cum Isus se relaționa cu persoanele și cum el însuși învăța și se îmbogățea vorbind cu alții. În timpul lecturii caută să fii atent la ceea ce te surprinde mai mult atât în atitudinea lui Isus cât și a Samaritencei.
a) Simbolismul apei: Isus folosește cuvântul apă în două sensuri: în sens material, normal, al apei care astâmpără setea, și în sens simbolic al apei ca izvor de viață și dar al Duhului Sfânt.
b) Dialogul dintre Isus și Samariteancă: Isus o întâlnește pe samariteancă la fântână, loc tradițional pentru întâlniri și conversații (Gen 24,10-27; 29,1-14). El pornește de la necesitatea foarte concretă a propriei sete și face în așa fel încât femeia să se simtă necesară și slujitoare. Isus arată că are nevoie de ea. Din întrebarea sa el o face pe Samariteancă să descopere că Isus depinde de ea în ceea ce privește setea. Isus trezește în ea gustul de a ajuta și de a sluji.
La un nivel mai profund și simbolic apa este imaginea vieții noi aduse de Isus, iar soțul este simbolul unirii dintre Dumnezeu și poporul său. După ce a revelat că el însuși, Isus, oferă apa vieții celei noi, spune: “Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” (v.16).
În trecut samaritenii au avut cinci soți, idoli, legați de cele cinci popoare care au fost aduse în acel loc de regele Asiriei (2Rg 17,30-31). Al șaselea soț, cel pe care-l avea acum, nu era cel adevărat (In 4,18). Nu realiza dorința cea mai profundă a poporului: unirea cu Dumnezeu, precum soțul care se unește cu soția sa (Is 62,5; 54,5). Soțul adevărat, al șaptelea, este Isus, așa cum promisese Osea (Os 2,21-22). Isus este mirele care a sosit (Mc 2,19) pentru a aduce viața cea nouă femeii care l-a căutat toată viața și nu l-a găsit până acum. Dacă poporul îl acceptă pe Isus ca “mire”, va avea acces la Dumnezeu oriunde ar fi, atât în duh, cât și în adevăr (vv. 23-24).
IV. Contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul și împărtășește cu ceilalți:
a) Ce anume ți-a atras mai mult atenția în atitudinea lui Isus?
b) Ce influență a avut Samariteanca asupra lui Isus?
c) În care puncte a dialogului sunt eu interogat, provocat sau criticat?
d) Dacă l-ai întâlni pe Isus, despre ce ai trata cu el? De ce?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulțumire, cerere
Psalmul 19 (18) Dumnezeu dialoghează cu noi prin intermediul naturii și al Bibliei.
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.
