Evanghelia
Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”. Au ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut.
Meditație
Sărbătoarea de astăzi nu umbrește bucuria Crăciunului, ci o împlinește. Pasajul evanghelic ne ajută să contemplăm Crăciunul din perspectiva învierii Domnului, deoarece, pentru Ioan, pruncul din ieslea Betleemului nu este un copil oarecare, ci este însăși iubirea Tatălui, care a venit să-și dea viața murind pentru noi, dar care, rupând legăturile morții, a înviat plin de slavă. Despre acest Isus dorește să ne vorbească, sfântul Ioan, „ucenicul pe care îl iubea Isus”. Și tocmai iubirea este cea care îl determină pe Ioan să alerge spre mormânt pentru a-l revedea pe cel pe care îl iubea, deoarece, cel care iubește cu adevărat depune eforturi mari pentru a întâlni persoana iubită. În felul acesta, Ioan devine un căutător al iubirii lui Dumnezeu, asemenea păstorilor și magilor, care îl descoperă pe Dumnezeu-Iubire într-un prunc plăpând în ieslea Betleemului. Mormântul devine așadar, un nou Betleem, devine locul în care Viața învinge moartea, locul în care a triumfat Dumnezeu-Iubire, întrucât iubirea este mai tare decât moartea. Sfântul Ioan este acela care a înțeles profunzimea iubirii lui Dumnezeu, acea iubire care ajunge până la a se întrupa pentru noi, până la a accepta refuzul oamenilor, până la a se lăsa omorât de cei pe care îi iubește. Să-i cerem lui Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului Ioan, să ne dea harul de a-l căuta și de a-l recunoaște în viața noastră așa cum el dorește să ni se descopere. Dar nu doar atât: după ce l-am cunoscut, să devenim tineri purtători ai iubirii lui Dumnezeu, având mereu curajul de a-l predica și celorlalți din jurul nostru, cu pasiune și cu o inimă înflăcărată.
Citat
Trebuie să ai încredere în „amintirea lui Dumnezeu: memoria sa nu este un «disc rigid» care înregistrează și arhivează toate datele noastre, ci memoria sa este o inimă duioasă de compasiune, care se bucură să șteargă definitiv orice urmă a noastră de rău”. Nu vrea să țină contul greșelilor tale și, în orice caz, te va ajuta să înveți ceva și din căderile tale. Pentru că te iubește. Încearcă să rămâi un moment în tăcere lăsându-te iubit de el. Papa Francisc – Christus vivit
Rugăciune
Doamne, ai părăsit mormântul pentru a întări credința în misterele Cuvântului tău veșnic. Te rog, ca după exemplul Sfântului apostol Ioan, să îmi dai tăria să privesc și să cred în semnele Învierii Tale. Ajută-mă să răspund da chemării tale de a mărturisi cu bucurie adevărul dezvăluit de Tine. Eliberează-mă de giulgiul păcatelor și dă-mi harul să îmbrățișez cu speranță și iubire drumul către Paradis. Amin!
Pr. Emil-Daniel Gașpar
(sursa: https://itinerar-advent2019.blogspot.com)