I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Vorbește, Doamne, căci servitorul tău ascultă!». Vorbește-ne acum, Doamne. Vrem să facem loc Cuvântului tău, să permitem ca această pagină din evanghelie să îmbibe viața noastră ca să devină lumină și forță pe drumul nostru. Vrem să citim și să înțelegem: să nu întâmpinăm obstacole sau rezistență. Intră în golul vieților noastre cu forța Cuvântului tău. Vino cu adevărul tău în gândurile și sentimentele noastre. Amin”.
II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
Isus a venit, așadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ținutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Așadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!”. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna și au băut din ea el, fiii lui și turmele lui?”.
Isus a răspuns și i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică”. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot!”.
El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”. Femeia a răspuns și i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privința asta ai spus adevărul”. Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu ești profet. Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore”. Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate”. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!”.
Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”.
Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor: „Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”. Ei au ieșit din cetate și au venit la el. (…).
Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. Așadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
III. Meditează în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
Textul descrie dialogul dintre Isus și Samariteancă, un dialog foarte uman, care demonstrează cum Isus se relaționa cu persoanele și cum el însuși învăța și se îmbogățea vorbind cu alții. În timpul lecturii caută să fii atent la ceea ce te surprinde mai mult atât în atitudinea lui Isus cât și a Samaritencei.
a) Simbolismul apei: Isus folosește cuvântul apă în două sensuri: în sens material, normal, al apei care astâmpără setea, și în sens simbolic al apei ca izvor de viață și dar al Duhului Sfânt.
b) Dialogul dintre Isus și Samariteancă: Isus o întâlnește pe samariteancă la fântână, loc tradițional pentru întâlniri și conversații (Gen 24,10-27; 29,1-14). El pornește de la necesitatea foarte concretă a propriei sete și face în așa fel încât femeia să se simtă necesară și slujitoare. Isus arată că are nevoie de ea. Din întrebarea sa el o face pe Samariteancă să descopere că Isus depinde de ea în ceea ce privește setea. Isus trezește în ea gustul de a ajuta și de a sluji.
La un nivel mai profund și simbolic apa este imaginea vieții noi aduse de Isus, iar soțul este simbolul unirii dintre Dumnezeu și poporul său. După ce a revelat că el însuși, Isus, oferă apa vieții celei noi, spune: “Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” (v.16).
În trecut samaritenii au avut cinci soți, idoli, legați de cele cinci popoare care au fost aduse în acel loc de regele Asiriei (2Re 17,30-31). Al șaselea soț, cel pe care-l avea acum, nu era cel adevărat (In 4,18). Nu realiza dorința cea mai profundă a poporului: unirea cu Dumnezeu, precum soțul care se unește cu soția sa (Is 62,5; 54,5). Soțul adevărat, al șaptelea, este Isus, așa cum promisese Osea (Os 2,21-22). Isus este mirele care a sosit (Mc 2,19) pentru a aduce viața cea nouă femeii care l-a căutat toată viața și nu l-a găsit până acum. Dacă poporul îl acceptă pe Isus ca “mire”, va avea acces la Dumnezeu oriunde ar fi, atât în duh, cât și în adevăr (vv. 23-24).
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui
