Invocă pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt Dumnezeule, ție îți încredințăm aceste momente de rugăciune având o dorință arzătoare ca fiecare gând, cuvânt și faptă să fie luminate de tine cerând în același timp harul de a te asculta și a te urma. Amin.
- Lectio: Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu –Mt 17,1-9
1În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. 3Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus! 4Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. 5Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos și iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulțumirea mea; ascultați de el!” 6Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte mult. 7Dar, venind Isus, și atingându-i, le-a zis: „Ridicați-vă și nu vă temeți!” 8Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți!”
Caută să înțelegi ce spune textul:
“Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan…” Peste câtva timp, Isus avea să-i ia din nou cu el tot pe acești trei prieteni, în grădina Ghetsemani (Mt 26,37; Mc 14,33). Această față a lui Isus pe care o văd strălucind de glorie, o vor vedea atunci în șiroaie de sudoare și sânge (Lc 22,44), apoi pălmuită (Lc 22,64), apoi acoperită de scuipat (Mt 25,67). Citind împreună cele două texte vom găsi cele două aspecte ale misterului lui Cristos: crucea și slava. Să nu uităm apoi faptul că schimbarea la față a lui Isus este precedentă de mărturia de credință a lui Petru și prima vestire a pătimirii și a morții Domnului (Mt 16,13-28).
“Isus i-a dus deoparte pe un munte înalt”. Locul însuși al schimbării la față are o valoare simbolică. Muntele era locul privilegiat al teofaniilor în Vechitul Testament, loc în care Dumnezeu se manifesta fiind înconjurat de un nor (Ex 16,10).
“Și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina”. În cultura biblică, simbolistica „îmbrăcămintei” are o semnificație deosebită. Hainele „albe ca lumina” sunt „semnul” ființelor cerești (Dan 7,9; 10,5.6) pe care primii creștini îl vor aplica totdeauna lui Isus înviat (Ap 1,13; Lc 17,23; 24,4). Haina albă a botezului la copilași… Alba adolescenților care își reînnoiesc profesiunea de credință… Rochia de mireasă în ziua cununiei… Îmbrăcămintea preotului la altar… semne ale Paștelui, semne ale ucenicilor făcuți părtași la gloria Învățătorului (Ap 3,4.5; 3,18; 4,4; 6,11; 7,9; 7,13).
“Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus!”. Prezența lui Moise și a lui Ilie dă mărturie că Isus este împlinirea Legii și a Profeților, cel care va conduce poporul spre țara promisă. De aici se poate înțelege cum pe muntele Tabor – care reprezintă aproape un nou Sinai/Horeb, unde Moise și Ilie avuseseră întâlniri aprinse cu Dumnezeu – ei se încredințează lui Isus din Nazaret și vor da mereu mărturie despre el.
Un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulțumirea mea; ascultați de el!” Vocea Tatălui din nor pare să exprime concluzia definitivă: va rămâne de acum numai vocea Fiului care să fie ascultată. El va fi noua lege, cea mai prețioasă memorie, profeția care să inspire cel mai mult. Totul va trebui să se concentreze „numai pe Isus”. Ucenicii știu că Isus este Mesia, dar încă nu reușesc să înțeleagă că pătimirea și crucea sa de fapt îi revelează slava sa divină. Tocmai de aceea primesc pentru o clipă darul de a contempla cu anticipație slava Paștelui. Tatăl are un singur și unic cuvânt: pe Fiul său. Nouă tuturor ne spune să îl ascultăm pentru că, ascultându-l pe el, devenim asemenea lui, fii iubiți. Iar ucenicii care îl văd transfigurat vor putea înțelege că Cel Înviat este același Isus din Nazaret care a fost răstignit.
“N-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur”. Ucenicii rămân singuri numai cu Isus, fără nimeni altcineva. Sunt importante cele trei verbe de acțiune: Isus se apropie, îi atinge, le vorbește încurajându-i. Acest „cuvânt categoric și definitiv” devine însoțire tangibilă și concretă, perceptibilă; devine tandrețe și mână care atinge și ridică; devine glas care încurajează și invită la încredere.
- Meditatio:meditează care este mesajul textului pentru tine și împărtășeștecu alții rodul meditației. Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtășire: Isus trăia în familiaritate cu marii profeți ai Bibliei: eu, în acest timp din postul mare, îmi iau timp ca să deschid Scriptura? Ce lucruri mă împiedică să-l ascult zilnic pe Isus? Cum s-a revelat Domnul în viața mea?
III. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de a recunoaște chemarea lui în viața de zi cu zi.
- Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit și ia decizii conforme cu acest cuvânt.
