Lectio divina

Duminica a VI-a din Timpul Pascal (B)

Duminica a VI-a din Timpul Pascal (B)
Distribuie
Facebook LinkedIn Email

  I. Invocă pe Duhul Sfânt

     O, Tată, izvorul iubirii Duhului Sfânt, dă-ne harul de a răspunde la chemarea Fiului tău, Isus Cristos, care ne-a numit prieteni. Urmându-l pe El, învățătorul și păstorul nostru, să învățăm a respecta noua și definitiva Lege care este El însuși, calea care ne duce la tine. Amin.

     II: Lectio:  Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu – In 15, 9-17


     „În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit și eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea! 10 Dacă păziți poruncile mele, rămâneți în iubirea mea așa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. 14 Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am pus ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul!”


Caută să înțelegi ce spune textul:

  • Rostite cu puțin timp înainte de glorificarea sa, cuvintele lui Isus indică responsabilitatea și sensul urmării unicului Învățător. Sunt cuvinte concise, simple, esențiale, strâns legate între ele, tipice unui discurs de rămas bun, în care repetiția devine un apel ce insistă cu delicatețe.
  • A fi discipolii lui Cristos este în primul rând un dar: Cristos însuși i-a ales pe ai săi, le-a încredințat misiunea și le-a revelat „culisele” planului de mântuire: voința Tatălui și iubirea dintre Tatăl și Fiul comunicată oamenilor. Discipolii „cunosc” valoarea operelor împlinite de Fiul din voința Tatălui. Această „cunoaștere” a discipolilor este o cunoaștere dăruită care are nevoie de alegeri precise (cf. 1In 4,8.20). „A rămâne” în iubirea lui Isus și a respecta „poruncile” cuprind o revelație, darul unei puteri supreme ce eliberează omul de condiția sa servilă: îl pune pe om într-o nouă relație cu Dumnezeu, bazată pe reciprocitate și prietenie. „A rămâne în iubirea sa” este ceea ce evangheliile sinoptice ar numi „împărăția lui Dumnezeu”, noua situație din istoria umană, vindecată și eliberată de  rana păcatului.
  • Respectarea poruncilor: în cultura ebraică, respectarea poruncilor era legată de o disciplină ce cobora deseori în cele mai mici detalii. În Evanghelia după Ioan, Isus a restaurat și reînnoit valoarea semantică a termenilor „Lege” și „porunci” cu conceptul „iubire” și cu invitația „a rămâne”. Isus reînnoiește și personalizează, deoarece anunță și arată iubirea Tatălui –  își oferă viața pentru mântuirea lumii. Este o iubire ce-și revelează importanța nu într-un mod abstract, ci în chipul concret al lui Cristos, care iubește „până la sfârșit” și trăiește personal iubirea cea mai mare.
  • Relația dintre Isus și discipolii săi: n aceste versete, discipolii sunt prezentați ca obiectul iubirii atente a învățătorului lor. Isus nu va uita de discipoli în momentul iminent al încercării, atunci când se va ruga la Tatăl pentru ei și „pentru cei care vor crede în mine, pentru cuvântul lor…” (In 17,20). La orizontul ascultării, al primirii și al angajamentului se află bucuria discipolilor, aceeași cu cea a Învățătorului lor. Isus este cel care i-a ales după criteriile pe care doar Dumnezeu le cunoaște. A fi constituiți în statornicie – a merge și a aduce rod care „să rămână” – definește misiunea discipolilor după Paștele Domnului Isus. În versetele analizate de noi, toate aceste aspecte sunt în legătură cu invitația de a cere Tatălui în numele lui Isus. De la Tatăl, în Cristos și prin puterea Mângâietorului este așteptat, harul de a iubi și de a da mărturie.

     III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine și împărtășește cu alții rodul meditației.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtășire:  

–  Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

     IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Isus harul de a rămâne în iubirea lui, iubind așa cum El iubește.

     V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit și ia decizii conforme cu acest cuvânt.