Duminica a II-a din Timpul de Peste An (B)

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

      „Păstor bun, Tatăl meu, tu cobori și astăzi de pe munții veșnici și duci cu tine turma ta și o conduci spre pășunile bogate, cu ierburi proaspete, cu ape bune. Tu trimiți astăzi înaintea ta oaia ta preaiubită, Mielul pe care-l iubești cu iubire incomensurabilă; Tu ni-l dăruiești pe Fiul tău Isus, pe Mesia. Iată-l, este aici. Te rog, ajută-mă să-l recunosc, să-mi îndrept spre El privirea mea, dorința mea, așteptarea mea. Fă ca eu să-l urmez, să nu mă despart de El, să intru în casa lui și să rămân acolo, pentru totdeauna. Casa lui, o, Tată, ești Tu însuți. În tine eu vreau să intru, vreau să trăiesc. Suflul Duhului tău Sfânt să mă atragă, să mă stimuleze și să mă unească în iubire cu Tine și cu Fiul Tău, Domnul meu, astăzi și pentru toți vecii vecilor. Amin.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 1,35-42):

     ³⁵  În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. ³⁶ Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!” ³⁷ Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutați?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule» – unde locuiești?” ³⁹ El le-a zis: „Veniți și vedeți”. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. ⁴⁰ Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” – ⁴² și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”

     III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune?

1. În ziua următoare, Ioan stătea din nou acolo: simt insistența căutării, a așteptării; simt credința lui Ioan care crește.
2. Privindu-l pe Isus: aici este un verb foarte frumos, care înseamnă „a privi cu intensitate”, „a pătrunde cu privirea” și este repetat și la v. 42.
3. L-au urmat pe Isus: Această expresie, referită la discipoli, nu înseamnă numai că ei au început să meargă în aceeași direcție a lui Cristos, ci mult mai mult: că ei se consacră Lui, că își angajează viața cu El, pentru El.
4. Ce căutați?: Domnul mă privește și mă întreabă: „Ce cauți?”. Ce caut eu cu adevărat? Spre ce se îndreaptă energiile mele, dorințele mele, visele mele?
5. Au rămas la el: El se mi se oferă astăzi, pentru a trăi această splendidă experiență de iubire. Ce decid? Rămân și eu la El, în El? Sau plec, mă sustrag de la iubire și alerg să caut altceva? Privesc ceasul, văd cât e ora, așa cum a făcut Ioan… poate să fie momentul cel mai fericit din viața mea…
6. L-a adus la Isus: Am ajuns la punctul vestirii. Este o trecere foarte importantă: de la întâlnirea și de la cunoașterea lui Isus la vestire.

     IV. O cheie de lectură:

• Mielul lui Dumnezeu. Identificarea lui Isus cu mielul este îmbelșugată de trimiteri biblice, atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Mielul apare deja în Gen 22, în momentul jertfirii lui Isaac. În Ex 12, este oferit mielul pascal, fără meteahnă. Cărțile Leviticului și Numerilor ne pun în față în mod continuu această prezență sfântă a mielului. Și profeții vorbesc despre un miel pregătit pentru jertfă. În evanghelie, Ioan Botezătorul îl vestește și-l dezvăluie pe Isus ca adevărat miel al lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatul omului și-l șterge cu vărsarea sângelui său prețios. Sfântul Petru spune acest lucru deschis: 1Pt 1,19. Și, în sfârșit, în Apocalips, de nenumărate ori.
• A vedea: În text apar de cinci ori expresii referitoare la văz, la întâlnirea privirilor. Primul este Ioan, care are deja ochiul obișnuit să vadă în profunzime și să-l recunoască pe Domnul care vine și trece. La v. 38 se spune că Isus îi vede pe discipoli care îl urmează și evanghelistul folosește un verb foarte frumos care înseamnă „a îndrepta privirea spre cineva, a privi cu pătrundere și intensitate”. Apoi Domnul ne invită să deschidem noi, la rândul nostru, ochii, să începem să privim cu adevărat: „Veniți și vedeți”. În sfârșit revine verbul de la început. Isus îl privește pe Petru (v. 42) și cu acea lumină, cu acea întâlnire de ochi, de suflete, îl cheamă pe nume și îi schimbă viața, îl face un om nou.
• A rămâne – a locui: Acesta este un alt verb foarte important, foarte puternic. În text revine de trei ori, cu două semnificații diferite: a locui și a rămâne. Nu este o rămânere fizică, temporară; discipolii nu sunt numai niște oaspeți în trecere, care în curând vor pleca. Nu, Domnul ne face spațiu în locul său interior, în raportul său cu Tatăl și acolo ne primește pentru totdeauna. Fericirea noastră adevărată și durabilă provine din realizarea acestei rămâneri a noastre în El. Am văzut unde locuiește, am cunoscut locul prezenței sale și am decis să rămânem cu El, astăzi și pentru totdeauna.

V. Roagă-te: Psalmul 34

VI. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest început de an.