Invocă pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt Dumnezeule, ţie îţi încredinţăm aceste momente de rugăciune având o dorinţă arzătoare ca fiecare gând, cuvânt şi faptă să fie luminate de tine cerând în acelaşi timp harul de a te asculta şi a te urma. Amin.
- Lectio: Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu –Mt 17,1-9
1În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: “Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: “Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” 6Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: “Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: “Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”
Caută să înţelegi ce spune textul:
“Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan…” Peste câtva timp, Isus avea să-i ia din nou cu el tot pe aceşti trei prieteni, în grădina Ghetsemani (Mt 26,37; Mc 14,33). Această faţă a lui Isus pe care o văd strălucind de glorie, o vor vedea atunci în şiroaie de sudoare şi sânge (Lc 22,44), apoi pălmuită (Lc 22,64), apoi acoperită de scuipat (Mt 25,67). Citind împreună cele două texte vom găsi cele două aspecte ale misterului lui Cristos: crucea și slava. Să nu uităm apoi faptul că schimbarea la față a lui Isus este precedentă de mărturia de credință a lui Petru și prima vestire a pătimirii și a morții Domnului (Mt 16,13-28).
“Isus i-a dus deoparte pe un munte înalt”. Locul însuși al schimbării la față are o valoare simbolică. Muntele era locul privilegiat al teofaniilor în Vechitul Testament, loc în care Dumnezeu se manifesta fiind înconjurat de un nor (Ex 16,10).
“Și i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina”. În cultura biblică, simbolistica „îmbrăcămintei” are o semnificație deosebită. Hainele „albe ca lumina” sunt „semnul” fiinţelor cereşti (Dan 7,9; 10,5.6) pe care primii creştini îl vor aplica totdeauna lui Isus înviat (Ap 1,13; Lc 17,23; 24,4). Haina albă a botezului la copilaşi… Alba adolescenţilor care îşi reînnoiesc profesiunea de credinţă… Rochia de mireasă în ziua cununiei… Îmbrăcămintea preotului la altar… semne ale Paştelui, semne ale ucenicilor făcuţi părtaşi la gloria Învăţătorului (Ap 3,4.5; 3,18; 4,4; 6,11; 7,9; 7,13).
“Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus!”. Prezența lui Moise și a lui Ilie dă mărturie că Isus este împlinirea Legii și a Profeților, cel care va conduce poporul spre țara promisă. De aici se poate înțelege cum pe muntele Tabor – care reprezintă aproape un nou Sinai/Horeb, unde Moise și Ilie avuseseră întâlniri aprinse cu Dumnezeu – ei se încredințează lui Isus din Nazaret și vor da mereu mărturie despre el.
Un glas din nor spunea: “Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” Vocea Tatălui din nor pare să exprime concluzia definitivă: va rămâne de acum numai vocea Fiului care să fie ascultată. El va fi noua lege, cea mai prețioasă memorie, profeția care să inspire cel mai mult. Totul va trebui să se concentreze „numai pe Isus”. Ucenicii știu că Isus este Mesia, dar încă nu reușesc să înțeleagă că pătimirea și crucea sa de fapt îi revelează slava sa divină. Tocmai de aceea primesc pentru o clipă darul de a contempla cu anticipație slava Paștelui. Tatăl are un singur și unic cuvânt: pe Fiul său. Nouă tuturor ne spune să îl ascultăm pentru că, ascultându-l pe el, devenim asemenea lui, fii iubiți. Iar ucenicii care îl văd transfigurat vor putea înțelege că Cel Înviat este același Isus din Nazaret care a fost răstignit.
“N-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur”. Ucenicii rămân singuri numai cu Isus, fără nimeni altcineva. Sunt importante cele trei verbe de acțiune: Isus se apropie, îi atinge, le vorbește încurajându-i. Acest „cuvânt categoric și definitiv” devine însoțire tangibilă și concretă, perceptibilă; devine tandrețe și mână care atinge și ridică; devine glas care încurajează și invită la încredere.
- Meditatio:meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeştecu alţii rodul meditaţiei. Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire: Isus trăia în familiaritate cu marii profeţi ai Bibliei: eu, în acest timp din postul mare, îmi iau timp ca să deschid Scriptura? Ce lucruri mă împiedică să-l ascult zilnic pe Isus? Cum s-a revelat Domnul în viaţa mea?
III. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de a recunoaște chemarea lui în viața de zi cu zi.
- Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.