Lectio Divina – Duminica I din Postul Mare – „B”

Ispitirile lui Isus (Mc 1,12-15)

I. INVOCĂ-l pe Duhul Sfânt:

O, Isuse, tu eşti bun, şi mare este milostivirea ta, imensă şi emoţionantă este gingășia ta: tu eşti alături de mine în încercări şi în ispite. Voi fi capabil să fiu fidel faţă de Dumnezeu așa cum ai fost tu? Vino în ajutorul meu, pentru că mă simt slab. Deseori uit de tine, nu te ascult, pentru că mă îndoiesc de iubirea ta. Uneori fug de oboseală, de angajările mele; nu mă rog suficient, nu mă opresc pentru a reflecta. Prefer să mă refugiez în activitaţile mele. O, Isuse, ajută-mă să mă convertesc.

II. CITEȘTE Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune TEXTUL?

12 În acel timp, Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. 13 Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.

14 După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: «S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie».

III. MEDITEAZĂ în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?

Ce afirmaţii putem face cu privire la ispitirile lui Isus?

      În primul rând trebuie să ţinem cont că ispitirea nu este un păcat. Isus este Dumnezeu şi prin urmare nu are păcat. Ispitirea înseamnă a percepe acţiunea Satanei care vrea să depărteze de la drumul lui Dumnezeu, de la bine şi de la adevăr. Păcatul înseamnă a con-simţi, a fi învins de ispitire.

      În al doilea rând trebuie să ţinem cont că nu Dumnezeu ispiteşte, ci Satana, Diavolul, „tatăl minciunii”. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni dat fiind faptul că ispitirea înseamnă a provoca depărtarea de Dumnezeu şi de planurile sale.

Este adevărat însă că Dumnezeu permite „încercarea” sau „crucea” în viaţa noastră. Acest lucru este foarte misterios şi de multe ori nu se găseşte o explicaţie „raţională” la realitatea bolii, a catastrofelor, a morţii şi a suferinţelor în general. Dumnezeu permite încercarea în viaţa noastră pentru ca să fim întăriţi în drumul nostru de credinţă…

Prin Botez trăim în alianţă cu Dumnezeu; şi această viaţă în alianţă este supusă ispitei şi posibilei infidelităţi, poate să se rupă datorită păcatului sau să se uzeze datorită rutinei. Isus ne invită să reînnoim alianţa, murind pentru corupţia păcatului şi renăscându-ne pentru har.

Pentru asta însă, primul şi necesarul pas este să ne asumăm slăbiciunea noastră şi păcatul nostru. Al doilea este să privim la Dumnezeu, mereu fidel şi plin de îndurare, care în Isus se apropie de noi cu iertarea sa. Al treilea pas va fi să începem lucrarea ascezei creştine, cu lupta împotriva ispitelor. În sinteză, trebuie să ne asumăm condiţia noastră permanentă de „păcătoşi în convertire”.

Asta înseamnă abandonarea oricărei justificări, a oricărei dreptăţi proprii, şi recunoaşterea păcatului nostru pentru a ne deschide harului lui Dumnezeu”.

Întrebări care să ne ajute în reflecția personală

Mă las condus de Duhul lui Dumnezeu? Ce tip de „pustiu” experimentez astăzi în viaţa mea? Ce pustiuri am trăit în trecut? Ce pustiuri pot întrevedea în viitorul meu? Care sunt ispitele mele astăzi? Care sunt cursele Satanei pentru a mă depărta de la drum? Confund eu ispita Satanei şi încercarea lui Dumnezeu? Care este diferenţa? Îl ascult pe Isus care la începutul acestui Post Mare îmi aduce încă o dată „vestea cea bună a Împărăţiei”? Ce implică pentru mine astăzi să mă întorc la Dumnezeu şi să mă convertesc cu inima?

IV. ROAGĂ-TE cu Cuvântul meditat: ce-i SPUI TU Domnului?:

V. CONTEMPLĂ: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți ACȚIUNI CONCRETE pentru acest Post Mare.