I. Invocă-l pe Duhul Sfânt
Dumnezeule Preabun, tatăl orfanilor şi al văduvelor, refugiul străinilor şi dreptatea celor asupriţi, întăreşte speranţa săracului care se încrede în iubirea ta şi ajută-ne pe toţi să învăţăm să ne dăruim asemenea Fiului tău care s-a dăruit pe sine însuşi. Trimite-l asupra noastră pe Duhul tău pentru a-ţi putea asculta glasul care ne cheamă să te slujim în fraţii noştri. Amin
II. Lectio:
- Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Marcu 12, 38-44:
În acel timp, Isus, în învăţătura lui, mai spunea mulţimilor: “Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”. 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: “Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.
- Caută să înţelegi ce spune textul:
Contextul: pericopa trasează partea finală a activității lui Isus în Ierusalim, caracterizată de conflictul cu vânzătorii din Templu (Mc 11, 12-26), precum şi de polemicile cu autoritățile (Mc 11,27), cu irodienii şi saduceii (Mc 12, 13-27) şi cu învățătorii legii (Mc 12, 28-37). Textul nostru prezintă ultima critică a lui Isus faţă de comportamentul cărturarilor, dar şi elogiul comportamentului bun al văduvei.
- Textul poate fi împărţit în trei secvenţe:
-12,38-40: Critica lui Isus împotriva cărturarilor:
– „Feriţi-vă de cărturari”: în timpul lui Isus cărturarii nu erau doar maeştri ai artei de a citi şi a de redacta contracte şi alte documente administrative, ci şi experţi în drept şi de aceea aveau un rol important în societate. Datorită faptului că pentru evrei legea fundamentală era Tora, cărturarii aveau dublul rol de avocaţi şi de teologi. Isus îi critică pentru că plăcerea lor nu priveşte Legea Domnului, ci aparenţa hainelor, puterea acordată de primele locuri înaintea oamenilor (în pieţe şi ospeţe) şi înaintea lui Dumnezeu (sinagogi şi rugăciuni lungi) precum şi averea procurată de la văduve cu scuza că se îngrijeau de bunurile lor.
– 12,41-42: Pomana văduvei:
– Isus se așază în faţa visteriei templului care avea 13 casete pentru ofertele destinate întreţinerii templului şi aducerea jertfelor. Isus asumă poziţia solemnă a Maestrului care îşi învaţă ucenicii plecând de la gestul unei văduve.
– „o văduvă săracă”: în Israel văduvele nu aveau dreptul la moştenire de la soţul mort şi rămâneau, de cele mai multe ori, în grija fiilor, dacă îi aveau, sau la mila rudelor. De aceea Vechiul Testament (Deut 14,29; Ier 49,11; Ps 68,6) îl prezintă pe Dumnezeu drept apărătorul suprem al văduvelor şi al orfanilor. Ea oferă o sumă neînsemnată: două monede care împreună fac un quadrant (monedă romană din cupru), adică 1/64 dintr-un dinar, care reprezenta salariul pe o zi de muncă.
– 12,43-44: Isus arată unde se manifestă voinţa lui Dumnezeu:
– Isus îi convoacă pe ucenici şi în mod solemn („adevăr vă spun”, transliterare a cuvântului ebraic amen) le dezvăluie semnificaţia gestului văduvei: „a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”. Traducerea literală a ultimei propoziţii este: „toată viaţa ei”: văduva a oferit prin acele monede întreaga sa viaţă, iubindu-l astfel pe Dumnezeu cu toată fiinţa sa. Suntem înaintea unui paradox: pe de o parte stau cărturarii, intelectualii, care au menirea de explica Tora şi a o aplica dar sunt victime ale propriei voinţe de putere, iar pe de altă parte stă acţiunea unei văduve care ar fi avut tot dreptul să nu contribuie la menţinerea cultului din Templu, dar care devine model de iubire şi de încredere în providenţa divină.
III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.
- Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:
– Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?
– Am capacitatea de „a mă dărui” cu puţinul pe care-l am?
– Cum se poate instala ipocrizia cărturarilor şi în viaţa mea?
IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul dăruirii de sine, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.
V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.