I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeași privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării și morții tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în săraci și suferinzi. Asta îți cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl și l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 22,15-21):
15 Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă. 16 Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului. 17 Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?” 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriților, de ce mă ispitiți? 19 Arătați-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?” 21 I-au zis: „Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ți spune ție textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
v.15-17: O întrebare a fariseilor și a irodienilor. Aceștia vor să știe de la Isus dacă este în favoarea sau împotriva plății tributului romanilor. Întrebare răutăcioasă! Sub aparența fidelității față de legea lui Dumnezeu, caută motive pentru a-L acuza. Dacă Isus ar fi spus: „Trebuie să plătești!” putea fi acuzat că este prietenul romanilor. Dacă ar fi spus: „Nu trebuie să plătești!”, ar fi putut fi acuzat că este un subversiv. O cale fără ieșire!
v.18-21a: Răspunsul lui Isus: arată-mi moneda. Isus își dă seama de ipocrizie. În răspunsul său nu pierde timpul cu răspunsuri inutile și merge direct la nucleul întrebării: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?” I-au zis: „Ale cezarului”.
v.21b: Concluzia lui Isus Atunci: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. De fapt recunoșteau deja autoritatea cezarului, deoarece foloseau monedele sale pentru a cumpăra și a vinde și chiar pentru a plăti tribut Templului! Ca atare întrebarea era inutilă. De ce să întrebi un lucru al cărui răspuns este deja evident în practică? Ei care datorită întrebării se dădeau drept slujitori ai lui Dumnezeu, uitau lucrul cel mai important: uitau să-i dea lui Dumnezeu ceea ce era a lui Dumnezeu! Pe Isus îl interesează „să-i dea lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, adică, să-i restituie poporul care s-a îndepărtat de Dumnezeu din vina lor, deoarece prin învățăturile lor blocau poporul să intre în Împărăție (Mt 23,13). Alții spun: „Dați-i lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, adică practicați dreptatea și onestitatea conform exigențelor Legii lui Dumnezeu, deoarece din cauza ipocriziei voastre îi negați lui Dumnezeu ceea ce i se datorează. Discipolii trebuie să-și dea seama de acest lucru, deoarece ipocrizia acestor farisei și irodieni le întunecau ochii (Mc 8,15).
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală.
a) Care punct din text te-a mișcat mai mult? De ce?
b) Care sunt grupurile de putere care-i pregătesc o cursă lui Isus? Ce fel de cursă?
c) Ce a făcut Isus ca să se elibereze din cursa celor puternici?
d) Ce sens are astăzi fraza: «Dați-i cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu»?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbește cu Dumnezeu
Psalmul 12 (11).
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor și gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
«Dați-i cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu».
