I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeaşi privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezenţa lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării şi morţii tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în săraci şi suferinzi. Asta îţi cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl şi l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 22,15-21):
15 Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă. 16 Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului. 17 Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?” 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriților, de ce mă ispitiți? 19 Arătați-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?” 21 I-au zis: „Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ţi dea Domnul?
v.15-17: O întrebare a fariseilor şi a irodienilor. Aceştia vor să ştie de la Isus dacă este în favoarea sau împotriva plăţii tributului romanilor. Întrebare răutăcioasă! Sub aparenţa fidelităţii faţă de legea lui Dumnezeu, caută motive pentru a-L acuza. Dacă Isus ar fi spus: „Trebuie să plăteşti!” putea fi acuzat că este prietenul romanilor. Dacă ar fi spus: „Nu trebuie să plăteşti!”, ar fi putut fi acuzat că este un subversiv. O cale fără ieşire!
v.18-21a: Răspunsul lui Isus: arată-mi moneda. Isus îşi dă seama de ipocrizie. În răspunsul său nu pierde timpul cu răspunsuri inutile şi merge direct la nucleul întrebării: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?” I-au zis: „Ale cezarului”.
v.21b: Concluzia lui Isus Atunci: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. De fapt recunoşteau deja autoritatea cezarului, deoarece foloseau monedele sale pentru a cumpăra şi a vinde şi chiar pentru a plăti tribut Templului! Ca atare întrebarea era inutilă. De ce să întrebi un lucru al cărui răspuns este deja evident în practică? Ei care datorită întrebării se dădeau drept slujitori ai lui Dumnezeu, uitau lucrul cel mai important: uitau să-i dea lui Dumnezeu ceea ce era a lui Dumnezeu! Pe Isus îl interesează „să-i dea lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, adică, să-i restituie poporul care s-a îndepărtat de Dumnezeu din vina lor, deoarece prin învăţăturile lor blocau poporul să intre în Împărăţie (Mt 23,13). Alţii spun: „Daţi-i lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, adică practicaţi dreptatea şi onestitatea conform exigenţelor Legii lui Dumnezeu, deoarece din cauza ipocriziei voastre îi negaţi lui Dumnezeu ceea ce i se datorează. Discipolii trebuie să-şi dea seama de acest lucru, deoarece ipocrizia acestor farisei şi irodieni le întunecau ochii (Mc 8,15).
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală.
a) Care punct din text te-a mişcat mai mult? De ce?
b) Care sunt grupurile de putere care-i pregătesc o cursă lui Isus? Ce fel de cursă?
c) Ce a făcut Isus ca să se elibereze din cursa celor puternici?
d) Ce sens are astăzi fraza: «Dați-i cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu»?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbeşte cu Dumnezeu
Psalmul 12 (11).
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor şi gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
«Dați-i cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu».