I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:      Dumnezeule, Tată al luminii, revarsă-l asupra noastră pe Duhul tău Preasfânt pentru ca să ne putem hrăni din acest Cuvânt al tău, care ne priveşte pe fiecare în mod personal, şi să ne lăsăm provocaţi şi transformaţi de el. Ajută-ne să credem că Isus este Trimisul Tatălui pentru a ne […]

 I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

     Dumnezeule, Tată al luminii, revarsă-l asupra noastră pe Duhul tău Preasfânt pentru ca să ne putem hrăni din acest Cuvânt al tău, care ne priveşte pe fiecare în mod personal, şi să ne lăsăm provocaţi şi transformaţi de el. Ajută-ne să credem că Isus este Trimisul Tatălui pentru a ne mântui. Că El este singura Cale și unicul Adevăr care mântuieşte şi dă viaţa adevărată. Credinţa mea este în Tine, Doamne. Ascultă rugăciunea mea de implorare pentru ca să pot crede mai mult în tot ceea ce Tu îmi propui.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu  (In 14,1-12):

1 În acel timp, Isus a spus discipolilor săi:

– Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? 3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua cu mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea.

5 Toma i-a zis:

– Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?

6 Isus i-a spus:

– Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut.

8 Filip i-a zis:

– Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns.

9 Isus i-a spus:

– De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: „Arată-ni-l pe Tatăl”? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi pentru lucrările acestea. 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl.

     III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

     Credinţa în Isus. În primul rând Isus ne învaţă să credem în Dumnezeu şi să credem în El. Ce înseamnă asta? Suntem în contextul Cinei Pascale a lui Isus. În capitolul anterior Isus spală picioarele discipolilor, anunţă că Iuda îl va trăda, le dă porunca unei iubiri noi şi anunţă că Petru îl va tăgădui. În acest moment Isus cere credinţa în El. Şi le cere discipolilor săi să nu se îngrijoreze, să nu se tulbure, să creadă în Dumnezeu şi să creadă în El.

     În casa Tatălui meu sunt locuri pentru toţi. Isus vorbeşte în mod explicit despre Tatăl său şi de spaţiul pe care toţi putem să-l avem acolo împreună cu El. Pentru Ioan, Isus este Cuvântul, Fiul unic pe care Tatăl l-a trimis pentru a da fiinţelor umane lumina şi viaţa, dacă îl acceptă cu credinţă. Este Tatăl care are o locuinţă, o casă mare, în care toţi cei care cred pot să trăiască pentru totdeauna. Dacă n-ar fi aşa, Isus nu ne-ar fi spus asta. Însă întărind solicitarea credinţei pe care o cere la început, le spune că există şi că El merge să ne pregătească locul.

     Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Aceasta este fraza centrală a textului pe care îl citim. Calea pe care Isus o indică este El însuşi. Adică, acceptarea deplină, completă a lui Isus, pentru a-l urma fără rezerve, fără jumătăţi de măsură. A urma Calea înseamnă a ajunge la tot adevărul. Singurul adevăr, cu majuscule, este: Isus e Fiul lui Dumnezeu care se face om pentru a-i mântui pe toţi cei care îl acceptă drept cale către Tatăl. Pentru aceasta, cine urmează această cale şi trăieşte în acest adevăr va avea viaţa în plinătate. Fără Isus nu este posibil să se ajungă la Tatăl. Discipolii săi vor putea ajunge la casa Tatălui numai acceptându-l pe Isus drept cale şi trăind în acest adevăr viaţa deplină şi pentru totdeauna.

     Tatăl şi Isus sunt una. Acest anunţ al unităţii, aşa de greu de înţeles cu mintea umană, deja îl prevestea Ioan Botezătorul. Este în consonanţă şi cu Botezul lui Isus, a cărei relatare este un text trinitar: Tatăl vorbeşte despre unicul său Fiu preaiubit şi Duhul coboară asupra Lui. Unitatea deplină care există între Tatăl şi Fiul este o temă pe care Ioan o tratează de-a lungul Evangheliei. A crede în Isus înseamnă a crede în Dumnezeu, Tatăl. A crede în Dumnezeu înseamnă de asemenea a crede că El l-a trimis pe Fiul său unic pentru mântuirea noastră.

     A crede în Isus înseamnă a face acelaşi lucru ca El şi a fi ca El. Textul se rotește în jurul lucrării fundamentale: a crede şi a avea încredere în Isus. „A crede” va da posibilitatea de a face lucrările lui Isus. Care este lucrarea cea mai minunată? A-i învăţa pe alţii să creadă în Isus, aşa cum El însuşi făcea: prin cuvinte şi fapte. Ar fi uşor numai prin cuvinte, însă să ne amintim că în text această temă este propusă după anunţarea unui nou stil de iubire. Pentru aceasta, cea mai mare lucrare pentru ca alţii să creadă va fi iubirea.

     IV. Roagă-te: Psalmul 27.

     V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Timp Pascal.