I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

„Bunule Isus, dă-ne Duhul tău, acelaşi care te-a zămislit în sânul Mariei, cel care te-a învăţat, încă de mic, lucrurile Tatălui, cel care te-a condus în deşert şi în încercări, cel care a fost alături de tine pentru a te întări şi să începi să vesteşti Viaţa Nouă, cel care a umplut zilele tale, şi ţi-a dat putere pentru a face voinţa Tatălui, dă-ne pe Duhul tău, Doamne, pentru a urma exemplul tău. Amin”.

II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu:

Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.

22 Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”.

24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui.

III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune textul?

Evanghelia ne invită să contemplăm că şi atunci când spunem „da”-ul nostru lui Dumnezeu, neliniştile personale şi adversităţile nu dispar. A trăi comunitar iubirea ne ajută să acceptăm misiunea pe care Dumnezeu ne-o încredinţează şi asemenea lui Iosif putem să fim mai docili dacă învăţăm să contemplăm acţiunea lui Dumnezeu în viaţa prietenilor noştri şi a celor din familia noastră şi îi sprijinim în proiectele bune pe care le desfăşoară.

Papa Francisc ne împărtăşeşte aceste cuvinte pentru meditaţia noastră: „Această evanghelie ne arată toată măreţia sufletească a sfântului Iosif. El urma un bun proiect de viaţă, însă Dumnezeu rezerva pentru el un alt plan, o misiune mai mare. Iosif era un om care dădea mereu ascultare glasului lui Dumnezeu, profund sensibil faţă de voinţa sa secretă, un om atent la mesajele care ajungeau la el din adâncul inimii şi de sus. Nu s-a încăpăţânat să urmărească acel proiect al său de viaţă, nu a permis ca supărarea să-i otrăvească sufletul, ci a fost gata să se pună la dispoziţia noutăţii care, în mod descumpănitor, îi era prezentată. Este aşa, era un om bun. Nu ura şi nu a permis ca supărarea să-i otrăvească sufletul.

Dar de câte ori ura, antipatia chiar, supărarea nu ne otrăvesc nouă sufletul! Şi acest lucru face rău. Să nu permitem asta niciodată: el este un exemplu în acest sens. Şi astfel, Iosif a devenit şi mai liber şi mare. Acceptându-se după planul Domnului, Iosif se regăseşte pe deplin pe sine însuşi, dincolo de sine. Această libertate a sa de a renunţa la ceea ce este al său, la posesia asupra propriei existenţe, şi această deplină disponibilitate interioară a sa la voinţa lui Dumnezeu ne interpelează şi ne arată calea.

Să ne dispunem aşadar să celebrăm Crăciunul contemplându-i pe Maria şi pe Iosif: Maria, femeia plină de har care a avut curajul de a se încredinţa total Cuvântului lui Dumnezeu; Iosif, bărbatul fidel şi drept care a preferat să creadă în Domnul în loc să asculte glasurile îndoielii şi orgoliului uman.

Cu ei să mergem împreună spre Betleem”.

IV. Contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul şi împărtăşeşte cu ceilalţi

Cred că acest Crăciun va aduce schimbări în viaţa mea? Deja am început să fac planuri pentru anul viitor? Ce voi face în faţa noutăţilor care mi se prezintă?

V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulţumire, cerere

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.

„Doamne, voi împlini misiunea pe care mi-o încredinţezi”