I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, recunoaștem că acest gest profetic este important pentru a înțelege atitudinea ta față de templu şi față de religie. Deseori, mentalitatea prea umană transformă religia noastră în instrument de câștig, de interese personale, de frumusețe exterioară, şi uită că Tu trebuie să fii centrul rugăciunii, al laudei și al adorației noastre. Ajută-ne, Doamne, să ne purificăm inimile, atitudinile, Bisericile noastre, pentru a te cinsti cu inima curată, pe tine, care ești mântuitorul și salvatorul inimilor noastre. Ajută-ne, Doamne, să purificăm credința noastră în acest timp al Postului Mare.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 2,13-25):
13 Apropiindu-se Paștele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. 14 În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând. 15 A făcut un bici din funii și i-a izgonit pe toți afară din templu, împreună cu oile și boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor și le-a răsturnat tarabele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: «Luați astea de aici și nu faceți din casa Tatălui meu o casă de negustorie!»
17 Ucenicii lui și-au amintit atunci acest cuvânt al Scripturii: «Râvna casei tale mă consumă».
18 Iudeii au luat cuvântul și i-au zis:
– Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci astfel de lucruri?
19 Drept răspuns Isus le-a spus:
– Distrugeți templul acesta și în trei zile îl voi ridica din nou.
20 Iudeii i-au zis:
– În patruzeci și șase de ani s-a zidit templul acesta, și tu îl vei ridica în trei zile?
21 Dar el vorbea despre templul trupului său. 22 Prin urmare, când a înviat din morți, ucenicii lui și-au adus aminte că le spusese cuvintele acestea și au crezut în Scriptură și în cuvintele pe care le spusese Isus.
23 Pe când Isus era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulți au crezut în el, văzând minunile pe care le făcea. 24-25 Dar Isus nu avea încredere în ei pentru că îi cunoștea pe toți și nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre oameni, fiindcă el însuși știa ce este în om.
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune:
Acest episod este relatat în cele patru evanghelii. Cei trei sinoptici (Mt, Mc și Lc) îl așază la sfârșitul activității publice a lui Isus atunci când deja este aproape Paștele său. Evanghelia după Ioan plasează această scenă la începutul activității revelatoare a lui Isus.
Templul era centrul credinței și spiritualității poporului din Vechea Alianță. Pentru aceasta, evlavia israelitului este profund marcată de devoțiunea și iubirea față de templu. Această realitate o ilustrează frumoasele reflecții pe care le fac Psalmii, pelerinajele, orientarea spre sanctuarul din Ierusalim a sinagogilor și a celor care se roagă în orice parte a lumii.
Isus dă valoare templului până acolo încât îl numește „casa Tatălui meu” (cf. versetul 16) și-l iubește cu pasiune (cf. versetul 17). Niciodată nu respinge templul, însă așa cum face cu Legea însăși pe care nu a venit ca s-o abolească, caută să ducă toate la împlinire.
Evanghelistul Ioan folosește foarte multe mijloace literare în compunerea evangheliei sale. Unul din aceste mijloace este „înțelegerea greșită ioanee”. În ce constă? Pentru a întări o idee, mai ales o idee profundă, teologică și spirituală, evanghelistul face ca Isus să se joace cu câteva cuvinte care au un dublu sens sau o dublă semnificație. De exemplu, în 4,31-34: Isus vorbește de o mâncare pe care discipolii n-o cunosc și ei cred că le-a adus cineva de mâncare, în realitate Isus se referă la împlinirea voinței Tatălui.
În relatarea de astăzi o este „înțelegere greșită” cu privire la templu. Iudeii vorbesc despre templul material (versetul 20) și Isus vorbește despre templul care este trupul său (versetul 21). Marele templu din Ierusalim este „spațiu” al întâlnirii omului cu Dumnezeu, însă Isus se prezintă ca noul templu, noul „spațiu” de întâlnire între om și Dumnezeu. Isus Cristos Dumnezeu adevărat și om adevărat este Templul cu majusculă, cel care „purifică”, „curăță” și duce la împlinire templul anterior, templul din Vechea Alianță.
În acest text percepem un Cristos care vine să purifice templul înlocuind un „cult vechi”, care avea nevoie de sângele jertfelor și de banii oferiți, cu un „cult nou” în care el însuși este Templu, spațiu de întâlnire cu Dumnezeu realizat în unicul sacrificiu făcut o dată pentru totdeauna.
Invitația este de a trăi un cult autentic, nou, profund, vital, profund înrădăcinat în persoana lui Isus… Un cult în „duh și adevăr”, așa cum va spune același evanghelist în 4,23.
IV. Roagă-te: Psalmul 18.
V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.
