I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, recunoaştem că acest gest profetic este important pentru a înţelege atitudinea ta față de templu şi faţă de religie. Deseori, mentalitatea prea umană transformă religia noastră în instrument de câștig, de interese personale, de frumuseţe exterioară, şi uită că Tu trebuie să fii centrul rugăciunii, al laudei şi al adoraţiei noastre. Ajută-ne, Doamne, să ne purificăm inimile, atitudinile, Bisericile noastre, pentru a te cinsti cu inima curată, pe tine, care eşti mântuitorul şi salvatorul inimilor noastre. Ajută-ne, Doamne, să purificăm credinţa noastră în acest timp al Postului Mare.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (In 2,13-25):
13 Apropiindu-se Paştele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. 14 În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând. 15 A făcut un bici din funii şi i-a izgonit pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor şi le-a răsturnat tarabele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi astea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!»
17 Ucenicii lui şi-au amintit atunci acest cuvânt al Scripturii: «Râvna casei tale mă consumă».
18 Iudeii au luat cuvântul şi i-au zis:
– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?
19 Drept răspuns Isus le-a spus:
– Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou.
20 Iudeii i-au zis:
– În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta, şi tu îl vei ridica în trei zile?
21 Dar el vorbea despre templul trupului său. 22 Prin urmare, când a înviat din morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte că le spusese cuvintele acestea şi au crezut în Scriptură şi în cuvintele pe care le spusese Isus.
23 Pe când Isus era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi au crezut în el, văzând minunile pe care le făcea. 24-25 Dar Isus nu avea încredere în ei pentru că îi cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre oameni, fiindcă el însuşi ştia ce este în om.
III. Câteva orientări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune:
Acest episod este relatat în cele patru evanghelii. Cei trei sinoptici (Mt, Mc şi Lc) îl așază la sfârşitul activităţii publice a lui Isus atunci când deja este aproape Paştele său. Evanghelia după Ioan plasează această scenă la începutul activităţii revelatoare a lui Isus.
Templul era centrul credinţei şi spiritualităţii poporului din Vechea Alianţă. Pentru aceasta, evlavia israelitului este profund marcată de devoţiunea şi iubirea faţă de templu. Această realitate o ilustrează frumoasele reflecţii pe care le fac Psalmii, pelerinajele, orientarea spre sanctuarul din Ierusalim a sinagogilor şi a celor care se roagă în orice parte a lumii.
Isus dă valoare templului până acolo încât îl numeşte „casa Tatălui meu” (cf. versetul 16) şi-l iubeşte cu pasiune (cf. versetul 17). Niciodată nu respinge templul, însă aşa cum face cu Legea însăşi pe care nu a venit ca s-o abolească, caută să ducă toate la împlinire.
Evanghelistul Ioan foloseşte foarte multe mijloace literare în compunerea evangheliei sale. Unul din aceste mijloace este „înţelegerea greşită ioanee”. În ce constă? Pentru a întări o idee, mai ales o idee profundă, teologică şi spirituală, evanghelistul face ca Isus să se joace cu câteva cuvinte care au un dublu sens sau o dublă semnificaţie. De exemplu, în 4,31-34: Isus vorbeşte de o mâncare pe care discipolii n-o cunosc şi ei cred că le-a adus cineva de mâncare, în realitate Isus se referă la împlinirea voinţei Tatălui.
În relatarea de astăzi o este „înţelegere greşită” cu privire la templu. Iudeii vorbesc despre templul material (versetul 20) şi Isus vorbeşte despre templul care este trupul său (versetul 21). Marele templu din Ierusalim este „spaţiu” al întâlnirii omului cu Dumnezeu, însă Isus se prezintă ca noul templu, noul „spaţiu” de întâlnire între om şi Dumnezeu. Isus Cristos Dumnezeu adevărat şi om adevărat este Templul cu majusculă, cel care „purifică”, „curăţă” şi duce la împlinire templul anterior, templul din Vechea Alianţă.
În acest text percepem un Cristos care vine să purifice templul înlocuind un „cult vechi”, care avea nevoie de sângele jertfelor şi de banii oferiţi, cu un „cult nou” în care el însuşi este Templu, spaţiu de întâlnire cu Dumnezeu realizat în unicul sacrificiu făcut o dată pentru totdeauna.
Invitaţia este de a trăi un cult autentic, nou, profund, vital, profund înrădăcinat în persoana lui Isus… Un cult în „duh şi adevăr”, aşa cum va spune acelaşi evanghelist în 4,23.
IV. Roagă-te: Psalmul 18.
V. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest Post Mare.