Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica! (In 2,13-25)
I. INVOCĂ-l pe Duhul Sfânt:
Vino, Duhule Sfânt, și deschide-mi urechea pentru a asculta Cuvântul.
Vino, Duhule Sfânt, și impulsionează-mă să trăiesc Cuvântul.
Vino, Duhule Sfânt, în acest drum de pregătire pentru Paști, pentru ca împreună cu ceilalți să pot crede și anunța Vestea cea Bună. Amin.
II. CITEȘTE Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune TEXTUL?
Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis:
– Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!
17 Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis:
– Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?
19 Isus le-a răspuns:
– Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!
20 Așadar, i-au zis iudeii:
– Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica?
21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus. 23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulți, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoștea pe toți. 25 Și nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoștea ce era în om.
III. MEDITEAZĂ în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
Această evanghelie ne prezintă misterul pascal al lui Isus cu imaginea templului distrus și reconstruit. Să ne oprim asupra celor doi pași sau momente în raport cu templul: dărâmarea și reconstruirea. În evanghelie tot acești pași sunt referiți la Isus, cu care suntem pregătiți pentru misterul pascal cu cele două momente ale sale: moartea și învierea. Isus încredințează, pune în mâinile Tatălui toată viața sa, pentru a o recupera înviată.
Și de la misterul pascal al lui Isus trecem la propria noastră viață cu același paradox: trebuie să murim pentru a trăi, trebuie să fim distruși pentru a fi reconstruiți. Este un paradox care se poate accepta doar prin credința în înviere.
În noi, acest proces de distrugere și reconstruire are diferite aplicații:
În primul rând este vorba de a distruge – a muri pentru păcat, pentru omul vechi, pentru a reconstrui – a învia la har, la omul nou în Cristos.
În al doilea rând, dat fiind că templul simbolizează locul de întâlnire cu Dumnezeu și relația noastră cu El, asta implică și existența unei maniere de a ne relaționa cu Dumnezeu care trebuie să moară, să fie distrusă, pentru ca să se nască o nouă relație cu Dumnezeu, în Cristos și prin Cristos, posibilă în orice moment și loc. De atunci încoace noul cult plăcut Tatălui (cf. Rom 12,1-2) se celebrează în noul templu al trupului glorios al lui Cristos din care facem parte prin Botez.
Tot în cadrul acestui proces pascal suntem invitați să lăsăm ca imaginea noastră falsă despre Dumnezeu să fie distrusă pentru ca Dumnezeu să poată reconstrui în noi adevărata sa imagine. Și în acest mod se construiește o adevărată relație cu Dumnezeu: filială, iubitoare, liberă, angajată.
Trebuie să recunoaștem că mereu va fi o ispită a omului religios de a-și construi un Dumnezeu pe măsură, obiect al manipulării inconștiente: acesta este un idol și nu este Dumnezeul adevărat. Cu acest „dumnezeu” se face negoț, așa cum denunță Isus în evanghelia de astăzi. „Pentru cea mai mare parte a oamenilor această iluzie constituie o etapă normală” pe care Dumnezeu o permite pe drumul căutării sale, până când intervine în viața noastră intrând năvalnic în ea pentru a detrona dintr-o lovitură toți idolii și a-i face țândări. Este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală:
Din ce este făcut omul meu vechi? Las ca Dumnezeu să intervină în zilele mele? Sau construiesc un dumnezeu după măsura mea? În ce aspect al vieții am nevoie să fiu „atins” de Dumnezeu? Am credința mea pusă în înviere sau se limitează numai la un Dumnezeu mort? Cum dau mărturie despre credința mea?
IV. ROAGĂ-TE cu Cuvântul meditat: ce-i SPUI TU Domnului?:
V. CONTEMPLĂ: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți ACȚIUNI CONCRETE pentru acest Post Mare.
