Lectio divina

Duminica a III-a din Advent (B)

Duminica a III-a din Advent (B)
Distribuie
Facebook LinkedIn Email

 Ioan Botezătorul îl indică pe Isus ca fiind Mesia: umilința înseamnă a ști să te situezi pe terenul propriei identități (In 1,6-8.19-28)

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

Vino, Duhule Sfânt, și unge-mă.

Revarsă-te cu putere și dă-mi viața nouă.

Trezește în mine bucuria. Convertește-mă și convertește comunitatea mea. Fii lumina care mă stimulează la mărturia credibilă. Vino, Duhule Sfânt, în timpul acestui Advent pentru a putea crede și a vesti că Cuvântul se face trup și locuiește între noi. Amin”.

II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?

16 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci [a venit] să dea mărturie despre lumină.

19 Aceasta este mărturia dată de Ioan, când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești tu?” 20 Iar el a mărturisit și nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!” 21 L-au întrebat: „Atunci cine? Ești tu Ilie?” El a răspuns: „Nu sunt!” „Ești tu Profetul?” A răspuns: „Nu!”

22 Așadar, i-au zis: „Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?”23 El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: Îndreptați calea Domnului, după cum a spus Isaia profetul”. 24 Iar cei trimiși erau dintre farisei.

25 L-au întrebat și i-au zis: „Așadar, de ce botezi, dacă tu nu ești nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?” 26 Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, 27 care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei”. 28 Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

III. Meditează în tăcere: ce-ți spune ție textul, ce vrea să-ți dea Domnul?

Această duminică din liturgia Adventului este cunoscută ca duminica bucuriei, care este provocată de un motiv dublu: venirea apropiată a Domnului în Întrupare și bucuria întoarcerii sale la sfârșitul timpurilor. Deși Evanghelia nu are nicio aluzie directă la bucurie, mărturia lui Ioan Botezătorul ni-l semnalează pe Isus ca LUMINA; și LUMINA este asociată în experiența noastră cotidiană cu viața și cu bucuria. Vorbim despre o față radioasă sau luminoasă pentru a ne referi la o față bucuroasă.

Ioan Botezătorul ne dă mărturie despre LUMINA CUVÂNTULUI care vine să lumineze viața noastră, risipind tot întunericul și tristețea. Așteptând această lumină divină, inima se bucură cu anticipație de prezența sa, chiar dacă în mijlocul nopții. Avem aici prima invitație în această a treia duminică: să ne deschidem inima noastră la mărturia lui Ioan Botezătorul și să credem cu adevărat că Isus vine ca lumină pentru a risipi tot întunericul din inima noastră. Iluminarea este altă metaforă a mântuirii pe care Isus o aduce în viața noastră.

Ar însemna să contrazicem predica aceluiași Ioan Botezătorul dacă rămânem la el în loc să privim la Cel care vine după el. Dar să acordăm un pic de atenție misiunii sale de vreme ce este, într-un anumit fel, și misiunea Bisericii, a creștinilor: a fi un profet de tranziție. De fapt, Ioan Botezătorul a primit rolul de a pregăti calea Domnului care vine și, de aceea, când a venit marele moment a fost necesar ca el să se micșoreze pentru ca Isus Cristos să crească (In 3,30). Cu umilință a lăsat ca adevăratul Mântuitor al oamenilor să ocupe locul său. De aceea, în Ioan Botezătorul se unesc armonios o mare umilință cu o bucurie perfectă pentru că a știu să-i lase loc lui Isus care a venit (cf. In 3,28-30).

Observăm că acela care primește cu inima și cu credință această mărturie a lui Ioan Botezătorul, se transformă apoi în martor umil și bucuros al Veștii Bune pe care a primit-o, care nu provine de la el, chiar dacă trece prin el pentru a ajunge la ceilalți. Botezătorul conform Evangheliei lui Ioan, nu este un predicator sau un ascet, ci este exact modelul prin excelență al martorului. Fiecare este poate și trebuie să fie „semn” al lui Isus pentru celălalt, menținând capacitatea de a dispărea, exact ca Ioan Botezătorul.

Întrebări care să ne ajute în reflecția personală: Dorim cu adevărat LUMINA și BUCURIA care vine cu DOMNUL? Vorbim despre noi înșine sau vorbim despre acțiunea Domnului în viața noastră? Dau mărturie bucuroasă despre credința mea creștină?

IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?

V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.

„Isuse, dă-mi darul de a fi umil și bucuros”