Bucurați-vă și veseliți-vă… (Mt 5,1-12)
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Trimite, Doamne, Duhul tău Sfânt în sufletele noastre şi fă-ne să înţelegem Scripturile inspirate de El; ajută-ne să le interpretăm cu vrednicie pentru ca toţi să aibă profit. Vorbeşte Tu minţilor tuturor şi dispune inimile pentru credinţă. Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
1 Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând:
3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi!
5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul!
6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!
7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!
8 Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, [minţind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.
III. Meditează în tăcere: ce îţi spune ţie textul?
Această relatare este ca o poartă de intrare sau un prolog al unei întregi predici a lui Isus, care începe aici şi se va termina la sfârşitul capitolului 7. Acest mare discurs condensează învăţăturile lui Isus îndeosebi despre teme morale, adică încearcă să răspundă la modul în care trebuie să trăiască ucenicul lui Isus: unde să găsească binele, unde să se depărteze de rău, ce trebuie să facă, ce nu trebuie să facă… Introducerea la toate acestea are de-a face cu ceea ce ni se proclamă astăzi: a fi fericiţi, a fi binecuvântaţi…
Viaţa morală, poruncile, exigenţele din evanghelie nu sunt „o povară”, nu sunt o impunere pentru a ne face viaţa mai apăsătoare… ci sunt drumul spre fericire, spre binecuvântare, adică spre adevărata fericire…
Isus urcă pe munte ca imagine a unui „nou” Moise, a unui nou Legislator, pentru a da învăţăturile sale în manieră publică şi solemnă tuturor oamenilor împreună cu ucenicii care se află lângă El.
Ceea ce este frapant e că această fericire, noroc şi binecuvântare poate să existe în circumstanţele cele mai potrivnice pentru bărbaţii şi femeile din toate timpurile: cei care suferă (v. 4) şi cei care sunt prigoniţi (vv. 10 şi 12). De ce este aşa? Pentru că fericirea şi norocul adevărat se află numai în Dumnezeu. Din nefericire mulţi caută fericirea în afara lui Dumnezeu… şi n-o găsesc.
Ceea ce este surprinzător pentru veselia şi fericirea creştină este că poate să coexiste, şi de fapt coexistă cu durerea şi suferinţa. În mijlocul durerii şi al suferinţei în mod misterios pot să fiu fericit pentru că descopăr că viaţa mea se află în mâinile lui Dumnezeu dacă mă deschid Lui. Nici boala, nici puterile cele mai obscure ale răului din lumea noastră nu vor putea să dăuneze interiorităţii noastre, dacă ne deschidem lui Dumnezeu şi misterului său care ne cheamă şi ne dă forţele pentru a fi binecuvântaţi, fericiţi, veseli, bucuroşi în Domnul.
Acest drum a fost deja posibil în viaţa sfinţilor pe care Biserica i-a canonizat. Sfinţii nu sunt Dumnezeu, sunt bărbaţi şi femei limitaţi şi păcătoşi care au fost capabili să se deschidă lui Dumnezeu şi să lase ca El să lucreze în viaţa lor, pentru a descoperi şi a trăi drumul binecuvântării şi fericirii autentice. Pentru aceasta Biserica îi pune ca modele şi mijlocitori.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală:
* Astăzi, oamenii îl urmează sau nu-l urmează pe Isus? Caută sau nu caută învăţătura lui? * Simt că sunt binecuvântat de către Domnul? * Experimentez fericirea lui în viaţa mea? * Mă las consolat de Dumnezeu în mijlocul suferinţelor mele zilnice?* Mă bucur şi mă veselesc ştiind că voi primi o mare răsplată în cer?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce îi spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
Alege una dintre „fericiri” pentru a ţine cont de ea în zilele următoare.