Bucurați-vă și veseliți-vă… (Mt 5,1-12)
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Trimite, Doamne, Duhul tău Sfânt în sufletele noastre și fă-ne să înțelegem Scripturile inspirate de El; ajută-ne să le interpretăm cu vrednicie pentru ca toți să aibă profit. Vorbește Tu minților tuturor și dispune inimile pentru credință. Amin”.
II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
1 Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Și, deschizându-și gura, îi învăța, zicând:
3 „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor!
4 Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați!
5 Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul!
6 Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!
7 Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!
8 Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu!
10 Fericiți cei persecutați din cauza dreptății, pentru că a lor este împărăția cerurilor!
11 Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, [mințind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12 Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră.
III. Meditează în tăcere: ce îți spune ție textul?
Această relatare este ca o poartă de intrare sau un prolog al unei întregi predici a lui Isus, care începe aici și se va termina la sfârșitul capitolului 7. Acest mare discurs condensează învățăturile lui Isus îndeosebi despre teme morale, adică încearcă să răspundă la modul în care trebuie să trăiască ucenicul lui Isus: unde să găsească binele, unde să se depărteze de rău, ce trebuie să facă, ce nu trebuie să facă… Introducerea la toate acestea are de-a face cu ceea ce ni se proclamă astăzi: a fi fericiți, a fi binecuvântați…
Viața morală, poruncile, exigențele din evanghelie nu sunt „o povară”, nu sunt o impunere pentru a ne face viața mai apăsătoare… ci sunt drumul spre fericire, spre binecuvântare, adică spre adevărata fericire…
Isus urcă pe munte ca imagine a unui „nou” Moise, a unui nou Legislator, pentru a da învățăturile sale în manieră publică și solemnă tuturor oamenilor împreună cu ucenicii care se află lângă El.
Ceea ce este frapant e că această fericire, noroc și binecuvântare poate să existe în circumstanțele cele mai potrivnice pentru bărbații și femeile din toate timpurile: cei care suferă (v. 4) și cei care sunt prigoniți (vv. 10 și 12). De ce este așa? Pentru că fericirea și norocul adevărat se află numai în Dumnezeu. Din nefericire mulți caută fericirea în afara lui Dumnezeu… și n-o găsesc.
Ceea ce este surprinzător pentru veselia și fericirea creștină este că poate să coexiste, și de fapt coexistă cu durerea și suferința. În mijlocul durerii și al suferinței în mod misterios pot să fiu fericit pentru că descopăr că viața mea se află în mâinile lui Dumnezeu dacă mă deschid Lui. Nici boala, nici puterile cele mai obscure ale răului din lumea noastră nu vor putea să dăuneze interiorității noastre, dacă ne deschidem lui Dumnezeu și misterului său care ne cheamă și ne dă forțele pentru a fi binecuvântați, fericiți, veseli, bucuroși în Domnul.
Acest drum a fost deja posibil în viața sfinților pe care Biserica i-a canonizat. Sfinții nu sunt Dumnezeu, sunt bărbați și femei limitați și păcătoși care au fost capabili să se deschidă lui Dumnezeu și să lase ca El să lucreze în viața lor, pentru a descoperi și a trăi drumul binecuvântării și fericirii autentice. Pentru aceasta Biserica îi pune ca modele și mijlocitori.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală:
* Astăzi, oamenii îl urmează sau nu-l urmează pe Isus? Caută sau nu caută învățătura lui? * Simt că sunt binecuvântat de către Domnul? * Experimentez fericirea lui în viața mea? * Mă las consolat de Dumnezeu în mijlocul suferințelor mele zilnice?* Mă bucur și mă veselesc știind că voi primi o mare răsplată în cer?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce îi spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
Alege una dintre „fericiri” pentru a ține cont de ea în zilele următoare.
