I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeași privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării și morții tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în săraci și suferinzi. Asta îți cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl și l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul? (In 11,1-45)
Era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei și al Mártei, sora ei. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă și îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Așadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ți e prieten este bolnav!”. Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.
Deși Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei și pe Lazăr, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”. Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre și tu mergi iarăși acolo?”. Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi. Însă dacă cineva umblă în timpul nopții, se poticnește, pentru că lumina nu este în el”.
După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”. De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. Așadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit și mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeți. Dar să mergem la el!”. Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalți discipoli: „Să mergem și noi ca să murim cu el!”.
Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieșit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Așadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă și acum știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Márta i-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
După ce a spus ea aceasta, s-a dus și a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede și a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge și că plâng și iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”. Și Isus a lăcrimat. Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”. Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în așa fel ca acesta să nu moară?”.
Isus s-a înfiorat din nou și a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră. Isus a zis: „Ridicați piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. Isus i-a spus: „Nu ți-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. Au ridicat, deci, piatra. Atunci și-a ridicat ochii și a spus: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Eu știam că mă asculți întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulțimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. A ieșit mortul legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”. Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.
III. Meditează în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
Învierea lui Lazăr deschide calea pentru sosirea Ceasului, al glorificării, care are loc prin moarte. Una dintre cauzele condamnării lui Isus va fi învierea lui Lazăr.
Totul se petrece la Betania, un sătuc la picioarele Muntelui Măslinilor, aproape de Ierusalim. Familia lui Lazăr este oglinda comunității Apostolului Iubit de la sfârșitul primului secol, și al comunităților noastre. Betania înseamnă „Casa Săracilor”. Marta înseamnă „Doamna” (coordonatoare): o femeie coordona comunitatea. Lazăr înseamnă „Dumnezeu ajută”: comunitatea săracă aștepta totul de la Dumnezeu. Maria înseamnă „iubita lui Iahve”: imagine a comunității. Relatarea învierii lui Lazăr vrea să ne comunice o certitudine: Isus aduce viață comunității săracilor; El este izvorul vieții pentru cei care cred în el.
Lazăr e mort. Mulți iudei sunt acasă la Marta și Maria ca să le mângâie pentru pierderea fratelui. Reprezentanții VT nu aduc viața nouă. Doar mângâie. Isus este cel care va aduce viața nouă! Avem pe de o parte amenințarea lui Isus cu moartea, pe de altă parte Isus care vine să învingă moartea! În acest context de conflict între viață și moarte se realizează victoria asupra morții.
Punctul central al momentului este confruntarea dintre modul antic de a crede în înviere care are loc numai la sfârșitul timpurilor, și modul cel nou, adus de Isus, care, încă de acum învinge moartea.
Trebuie să credem că Învierea este deja prezentă azi în persoana lui Isus și în cei care cred în el. Asupra acestora moartea nu are nicio putere, pentru că Isus este „învierea și viața”. Marta, chiar dacă nu vede semnul concret al învierii lui Lazăr, își mărturisește credința: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
Isus se înduioșează. Atunci când săracii plâng, Isus se emoționează și plânge. În fața plânsului lui Isus, ceilalți spun: „Iată cât de mult îl iubea”. Acesta este specificul comunităților Ucenicului Iubit: iubirea reciprocă între Isus și membrii comunității.
Isus se adresează Tatălui. Tatăl lui Isus este același Dumnezeu care întotdeauna ascultă strigătul celui sărac (Ex 2,24; 3,7). Isus îl cunoaște pe Tatăl și se încrede în El. Dar acum el cere un semn din cauza mulțimii care-l înconjoară, pentru ca să pată crede că el, Isus, este trimisul Tatălui. Apoi strigă cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. Iar Lazăr iese afară din mormânt. Este triumful vieții asupra morții, al credinței asupra necredinței. Un agricultor din Brazilia spunea: „Nouă ne revine datoria de a ridica piatra! În felul acesta Dumnezeu învie comunitatea. Sunt oameni care nu vor să dea piatra la o parte și de aceea în comunitatea lor nu este viață!”
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
„Lazăr, vino afară!”
