Lectio Divina – Duminica I din Postul Mare – „B”
Ispitirile lui Isus (Mc 1,12-15)
I. INVOCĂ-l pe Duhul Sfânt:
O, Isuse, tu ești bun, şi mare este milostivirea ta, imensă şi emoționantă este gingășia ta: tu eşti alături de mine în încercări și în ispite. Voi fi capabil să fiu fidel față de Dumnezeu așa cum ai fost tu? Vino în ajutorul meu, pentru că mă simt slab. Deseori uit de tine, nu te ascult, pentru că mă îndoiesc de iubirea ta. Uneori fug de oboseală, de angajările mele; nu mă rog suficient, nu mă opresc pentru a reflecta. Prefer să mă refugiez în activitațile mele. O, Isuse, ajută-mă să mă convertesc.
II. CITEȘTE Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune TEXTUL?
12 În acel timp, Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. 13 Acolo a rămas patruzeci de zile și a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.
14 După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: «S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu este aproape. Convertiți-vă și credeți în evanghelie».
III. MEDITEAZĂ în tăcere: ce-ți spune ȚIE textul?
Ce afirmații putem face cu privire la ispitirile lui Isus?
În primul rând trebuie să ținem cont că ispitirea nu este un păcat. Isus este Dumnezeu și prin urmare nu are păcat. Ispitirea înseamnă a percepe acțiunea Satanei care vrea să depărteze de la drumul lui Dumnezeu, de la bine și de la adevăr. Păcatul înseamnă a con-simți, a fi învins de ispitire.
În al doilea rând trebuie să ținem cont că nu Dumnezeu ispitește, ci Satana, Diavolul, „tatăl minciunii”. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni dat fiind faptul că ispitirea înseamnă a provoca depărtarea de Dumnezeu și de planurile sale.
Este adevărat însă că Dumnezeu permite „încercarea” sau „crucea” în viața noastră. Acest lucru este foarte misterios și de multe ori nu se găsește o explicație „rațională” la realitatea bolii, a catastrofelor, a morții și a suferințelor în general. Dumnezeu permite încercarea în viața noastră pentru ca să fim întăriți în drumul nostru de credință…
Prin Botez trăim în alianță cu Dumnezeu; și această viață în alianță este supusă ispitei și posibilei infidelități, poate să se rupă datorită păcatului sau să se uzeze datorită rutinei. Isus ne invită să reînnoim alianța, murind pentru corupția păcatului și renăscându-ne pentru har.
Pentru asta însă, primul și necesarul pas este să ne asumăm slăbiciunea noastră și păcatul nostru. Al doilea este să privim la Dumnezeu, mereu fidel și plin de îndurare, care în Isus se apropie de noi cu iertarea sa. Al treilea pas va fi să începem lucrarea ascezei creștine, cu lupta împotriva ispitelor. În sinteză, trebuie să ne asumăm condiția noastră permanentă de „păcătoși în convertire”.
Asta înseamnă abandonarea oricărei justificări, a oricărei dreptăți proprii, și recunoașterea păcatului nostru pentru a ne deschide harului lui Dumnezeu”.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală
Mă las condus de Duhul lui Dumnezeu? Ce tip de „pustiu” experimentez astăzi în viața mea? Ce pustiuri am trăit în trecut? Ce pustiuri pot întrevedea în viitorul meu? Care sunt ispitele mele astăzi? Care sunt cursele Satanei pentru a mă depărta de la drum? Confund eu ispita Satanei și încercarea lui Dumnezeu? Care este diferența? Îl ascult pe Isus care la începutul acestui Post Mare îmi aduce încă o dată „vestea cea bună a Împărăției”? Ce implică pentru mine astăzi să mă întorc la Dumnezeu și să mă convertesc cu inima?
IV. ROAGĂ-TE cu Cuvântul meditat: ce-i SPUI TU Domnului?:
V. CONTEMPLĂ: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți ACȚIUNI CONCRETE pentru acest Post Mare.
